joi, 19 noiembrie 2009

21st century schizoid



ce sa mai zic?

a aparut piftia de supermarket, impreuna cu carnea in untura de supermarket. de-aici incepe haosul, pentru mine. lumea, asa cum o stim, se duce naibii.

pentru ca zilnic acceptam ca numele de lucruri sa denumeasca altceva decat denumeau initial. ceva la ani lumina distanta. de exemplu carnatii de magazin. crenwurstii, na! a vazut cineva vreun strop de hrean in crenvurstii industriali? atunci de ce se cheama asa?

toba a ajuns sa aiba mai multa gelatina decat piftia, ceea ce este incorect, din punct de vedere tehnic. de ce e gelatina in toba? a vazut cineva, acasa, gelatina in toba in halu asta de multa? eu cred ca n-am vazut deloc.

pateul de ficat. care are 10% ficat. ce e asta?! e pate de xantan, de gumilastic, de orice altceva, dar nu de ficat. stiu pentru ca am facut in casa. nu arata asa, nu are acelasi gust cu pastrama de pui, nu are acelasi gust ca pieptul de pui afumat si ca snitelul.

sunca de pui NU ar trebui sa aiba acelasi gust ca si sunca de porc. sau de curcan. sunt substante diferite.

eu cred ca s-a format, in timp, o ramura degenerata a alchimistilor, care au descoperit o pasta pe care o pot transforma, prin magia denumirii, in orice fel de mancare isi doresc. si astfel se explica de ce toate mancarurile astea au acelasi gust.

e misto sa poti sa cumperi chestiile astea cand n-ai timp sa le faci tu. pana la urma, ceva trebe sa mananci. da e un abuz sa le numesti cu numele altor chestii. cum ar fi ca eu sa-l iau ca model pe Carol I si sa incep sa ma semnez asa? cu timpul, probabil si cu concursul unor oameni imbracati in alb, ar deveni odihnitor :D

sâmbătă, 14 noiembrie 2009

fatalitatea, de mana cu tragismul existentei umane

trebuie sa merg la dentist.

miercuri, 11 noiembrie 2009

pe Lumea Copiilor a mancat-o Baba Cloanta



aaaa, am trimis un comunicat de presa cu un curs pentru copii la revista Lumea Copiilor. aaaa... nu stiu ce sa zic. ce sa zic? sa le zic ceva?

luni, 9 noiembrie 2009

jumatate de familie bea

[cealalta jumatate strange sticlele sparte si-are capu bandajat.]

a aparut un nou suc natural, din portocale naturale, crescute ici, in batatura la nea gheorghe. plantatia de portocale baragan. plantatia de portocale muscel. plantatia de portocale fagaras - sponsorizata de programul "portocala si bradul - traditii romanesti de craciun".

sigur ca a aparut si o campanie care sa povesteasca despre noul produs si minunile de care acesta e in stare. Pe outdoor scrie sus, mare, in cel mai vizibil loc de pe afis: "Jumatate de familie bea". sub asta scrie, e drept, parca mai mare, totusi nu mi-a sarit in ochi imediat (recunosc, si din reavointa), "Gratis". si mai jos e o poza cu doi baietei, creti, carni si gemeni. visul oricarei mame (imi sterg discret o lacrima) (dar imi suflu energic nasu').

unul dintre baietei bea gratis. el reprezinta o jumatate de familie. un univers intr-un copil. mai logic, ca sa nu-mi suflu iar nasu, gemenii sunt pe cont propriu. abandonati, poate. trist. nu mai am nici un chef sa beau vitamine, mai ales ca ma simt prost pentru cvasigluma asta oribila, jenanta si deplasata cu abandonul.

miercuri, 4 noiembrie 2009

si somn.

azi am vazut in total "psihoza 4:48" - o piesa de teatru cu o tipa dusa cu capu; videoclipul de la "Thriller" - fortata de mara; filmulete cu "simon's cat". acum sper doar sa nu le visez pe toate la gramada. imi fac curaj sa ma bag in pat si sa inchid ochii.

joi, 29 octombrie 2009

pisica

ha ha. ha ha ha. imi sare in spate, ca de obicei, dar acum aluneca, pentru ca i-am taiat ghearele. aluneca pufos si se face pamatuf pe parchet. ha ha. ha ha ha ha.

vineri, 23 octombrie 2009

Classy

Unu avea mutra de Zorba, o haina maro, ca a lui Andy Garcia in Modigliani, cam mare la umeri, pantaloni bej si fes bej. Chiar fes, nu caciula sau altceva. Pe pantaloni avea var si vopsea.

Celalalt avea un fel de pantaloni de stofa, care de fapt cred ca erau de uniforma. bleumarin. Si bluza de trening lucioasa. Tot bleumarin, cu maneci albe iesind de sub mansete. Asta era nepieptanat si netuns si negricios. Probabil ii statea bine cu alb. Culori deschise.

Erau foarte sensibili la culori, in orice caz, primul cu nuantele lui de bej si maro, al doilea cu bleumarinul. Un fel de eleganta la hainele de scandal.

Vorbeau tare, fara nici o intentie de a iesi in evidenta. Pur si simplu conversau. Fara injuraturi, fara sa se lege de gagici. Erau in treaba lor, doar ca vorbeau tare. foarte tare. Si ziceau asa:

- Si-acolo la Meriot la cine-am fost?
- La Meerioot?!
- La Meriot ma, unde am luat salam. Ne-am luat salam cu paine si-am mancat pe scara.