luni, 17 decembrie 2007

Bucharest - retard city

Chestia asta am vazut-o exact dupa ce am trecut de un aurolac/vagabond ciufulitmurdarzdrentaros care radea cu gura pana la urechi si arunca cu bulgari de zapada in tramvai. E clar ca Bucurestiul nu e nici Londra, nici Paris nici Viena. Bucurestenii cresc gaini si porci in balcon, isi pun izmenele la uscat pe geam chiar daca stau pe strazile principale, se atarna de usile mijloacelor de transport, isi sufla nasul cu mana si arunca mucii in gardul viu, trec cu tractorul pe Magheru si asa mai departe. Dom'ne, da chiar sa-l faca oras retardat... Adica de ce retardat? ca pana la urma, e ca la oameni. Nu trebuie sa fie toti cercetatori la NASA ca sa fie totusi baieti destepti. Poate o fi el mai de moda veche asa (in sensu rau), poate si un pic mai prostut, cine stie, da daca atata poate si atata stie, ce e el de vina? Nu e cel mai rapid din clasa, da daca ii mai arati o data dupa ore si mai face si niste exercitii cand se duce acasa, parca incepe sa se prinda si de el ceva. Mai greoi asa si mai cu "ba duamna, imi dati voie?" si piste pentru bicilisti pe care inca mai parcheaza camioanele cu nisip. Da daca il vezi ca incearca si isi da interesu si, in felul lui, din cand in cand, aproape ca reuseste, e frumos sa-i zici chiar asa ca e retardat?

pai sa le fie rusine la aia care au scris asa pe statia de tramvai, ca nu e statia lu ta' su sa mazgaleasca ei pe ea. eeee.... si sa le fie rusine si alora care s-au semnat pe toata scara laptariei de arata acum fix ca un maculator de retardat. sau ca sugativa mea din clasa intai. sau ca o lada de gunoi. sau daca nu, nu. e.

luni, 10 decembrie 2007

Manic monday


:D
Am vrut numa sa zic ca azi nu ma duc la munca. Pentru ca mi-e somn si nu e apa calda si nu am chef sa ma duc asa nespalata. Si cel mai tare e ca pot. Si vad un status la o tipa cu "ce bine ar fi daca as fi in concediu" si ... hi hi hiiii, ce-o fi asa de ne amanat incat sa nu poti sa-ti iei o zi libera cand vrei tu? Nu ma refer la astia cu joburi serioase... da la joburile unde mai freci o menta, mai poti sa lucrezi de-acasa... Adica poti sa-ti faci treaba ca lumea, da nu trebuie neaparat sa stai fix la birou. La cate job-uri e neaparat nevoie sa fii acolo si la cate e doar de fitze?

E... azi e luni... si freeeeec meeentaaaaa. Iu hu.

marți, 27 noiembrie 2007

spatii lenice


o gutuie traia in prietenie cu niste carti. gutuia era neteda si mirosea a zapada. cartile erau ale ei si le folosea ca pe niste mobile la care tinea intr-un fel mai special. ceaiul se iubea distant si sticlos cu perdeaua. perdeaua era subtire si transparenta si prin ea trecea frigul. gutuia nu avea de cine sa se teama acolo.

luni, 5 noiembrie 2007

nimic.

mos craciun e un omulet mic, maroniu, de pamant, care traieste intr-o casuta din bete, frunze si cartoane facuta de copii intre doua radacini de nuc. are si curte, delimitata lateral tot de bratele radacinilor. Toata ziua sta in casa lui si face lucruri mici din lut. Atat de mici, ca nu se vad, pentru ca si mos craciun, cum am zis, e foarte mic si slab. cam cat degetul meu mic. si e si pamantiu. normal.
din cand in cand, mos craciun se plictiseste si se uita afara printre betigasele din care sunt facuti peretii casei. in casa tot timpul e rece si bate vantul, dar mos craciun nu simte, pentru ca e un mos de pamant.
obiectele astea foarte mici pe care le face el nu sunt neaparat jucarii. nu iese noaptea cu ele sa le duca la copii. sta acolo la el, intre radacini. Lucrurile se ridica ele si topaie afara din casuta cand se fac prea multe. topaie si se pun pe unde le place lor: pe iarba, pe crengi, pe sub capace de canal. Sunt prea mici ca sa le vada cineva si sa le ia. nici ale lui mos craciun nu sunt, ca nu le vrea. el doar le face. nici nu stie ca le face.
de atata timp de cand tot apar, cred ca s-au strans o gramada. Daca as gasi unul l-as tine ca pe un fel de amuleta, dar nu stiu daca ar fi bun de ceva.

luni, 15 octombrie 2007

long haired freaky people

stiu un tip care avea doua obsesii: rock-ul si motocicleta. Avea o frumusete de pleata, creata si care ii trecea de umeri. E. pana la urma, obsesia cu motocicleta a castigat. omu a facut un curs, o scoala ceva (nu prea era el cu scoala) si acum e politist. pe motocicleta :D. Adica na.. ce sa vrea mai mult? chestia e ca s-a tuns. nu stiu sigur daca s-a tuns ca asa a vrut el sau pentru ca, asa cum spunea alt prieten fost pletos, "asa nu te angajeaza nici dreacu". Da nici politisti pletosi nu am prea vazut. Probabil e si mai incomod sa ai parul lung daca esti politist, ca trebuie sa fii tot timpul atent si daca te iei la bataie sa nu te poata prinde infractoru de par.

Oricum. ma enerveaza locurile de munca unde trebuie sa te imbraci neaparat la costum, sau nu te primesc daca nu te tunzi (asa i s-a sugerat ca ar trebui sa faca unui alt tip, care se dusese la un interviu la o banca, pentru ceva cu IT). asta asa, pentru ca s-a gandit cineva ca daca nu te imbraci la costum sau ai parul lung sau vii cu tricoul cu broasca inseamna ca nu iti respecti firma, colegii, tara, mama, conditia umana. si nici nu poti sa lucrezi la capacitate maxima, bineinteles.

sunt haine cu care nu poti pur si simplu sa vii la munca. nu conteaza ca sunt curate sau decente sau ca iti stau bine. nu conteaza nici macar daca seamana cu hainele cu care poti sa vii. Nu stiu de ce e asa. da o sa ma mai gandesc.

miercuri, 3 octombrie 2007

uof duammneeeee!!!!

acu mi-am atins culmea lenii. beau ceai la plic pentru ca mi-e lene sa imi fac ceai normal (si mult mai bun), de plante, pentru ca pe-ala trebe sa il fierb mai mult, sa spal buruienile si sa il mai si strecor. si sa spal si strecuratoarea. si sa mai si pescuiesc si arunc buruienile. si sa spal si cratita. mmmmmmmmmmm

duminică, 2 septembrie 2007

obsesii si complexe


Romanii sunt naspa ca nu muncesc, sunt lenesi, sunt pusi pe furat, pe primit bani pe munca putina. De-aia de vreo opt ani tot invat pe la scoala, asociatii de voluntariat, conferinte, adunari, firme si asa mai departe ca trebuie sa imi fie rusine pentru fiecare minut pe care nu il muncesc in folosul statului, societatii si tarii mama care m-a crescut ca pe bebelusu ei. Si mai ales ca trebe sa imi dau si viata la nevoie pentru firma care "m-a cules de pe drumuri si ma hraneste, ma adaposteste si ma imbraca".
Ei si eu cred ca s-a format un fel de complex sa nu ne facem cumva de ras la angajatoru care ne-a luat de mila si de inima mare si buna ce e el.
La un moment dat, organizatia in care eram voluntar a primit o propunere de colaborare cu niste nemti care ziceau ca vor sa faca un portal turistic despre Romania. Ne-au prezentat proiectul, ne-au dat temele, termenele limita si termenele la care urma sa ne plateasca. Dupa ce au plecat nemtii, profesorul care ne coordona ne-a zis cu lacrimi in ochi ca avem in sfarsit ocazia sa aratam ca si romanii pot sa faca treaba buna, ca suntem o generatie noua, de oameni muncitori si seriosi. Nu cred ca am avut vreodata entuziasm mai mare pentru vreun job, mai ales ca era vorba de promovarea turistica a unei zone la care tin in mod special. Pur si simplu abia asteptam sa vad portalul facut si valuri de turisti venind in Romania.
In mare, trebuia sa caut niste informatii turistice si sa le analizez si sa le dau o forma. La partea de cautare aveam nevoie de acces la internet, pe care fiecare voluntar trebuia sa si-l asigure singur. Nu aveam net la mine in camera. In total, ca sa respect termenul limita si sa nu ma fac de ras pe mine, echipa, universitatea si tot neamu nostru de daci si de romani, am:
- stat o noapte intr-o sala de net cu un geam spart dupa care am facut cea mai afurisita febra din viata mea, de mi se umflase capu si nu m-am sculat din pat vreo 5 zile
- am dormit 3 ore dintr-o noapte pe holul unui camin unde am scris si cateva teme pe pervazul unui geam
- am platit mai multe ore la o sala de internet
- am renuntat sa ma duc sa o vad pe bunica-mea pe care nu o vazusem de un an si ceva.

Nemtii au venit la vreo doua luni dupa ce expirase primul termen. Ne-au zis ca au fost probleme cu banca, dar in curand o sa ne primim banii. Ne-au mai dat ceva de lucru. L-am facut si pe-ala, tot cu entuziasm bineinteles, ca doar noi eram panaramele care aveau de sters un trecut rusinos si naclait de lene. Dupa alte doua luni am primit cam 10% din banii pe care trebuia sa ni-i dea. Dupa ce ne-au tinut 6 ore sa asteptam pe hol la Facultatea de Litere.

Proiectul a murit, incet si sigur, pentru ca la ultimele teme trimise nu am mai primit nici un raspuns. Si nemtii aia inca ne mai datoreaza, la vreo 28 de oameni, cam cate 800 de euro de caciula.

De atunci am scapat de complexul ca strainii sunt mai buni ca noi. Si de atunci cred ca e normal sa ceri sa fii platit pentru orice efort faci. Nu-i rau sa mai faci si cate o chestie moca, dar nu de rusine si numai daca asa vrei tu.


poza am furat-o de pe un blog.

luni, 20 august 2007

soarece nu somn

am nedormit 5 ore cu un soarece. cel putin asa mi s a parut mie, ca e un soarece in camera, asa ca m-am sculat si am stat treaza de pe la 12 jumate pana pe la 5 dimineata.
Si ca sa fiu sigura ca nu adorm (ca miemiefricadesoareci_canddorm_camamusca_degat), m-am apucat sa citesc o carte cu invatati limba rusa, ca numa aia era acolo. Am invatat alfabetu vreo ora, dupa aia am trecut la zdrastvui si zdrasvite si la Sergei care e aici si Nikalai care e acolo.

Cand am ajuns la scola si bolinita am descoperit un gandac negru, cu carapace chitinoasa, care fosnea intr-o punga si pe niste caiete. L-am fugarit un pic, l-am prins cu un cocolos de hartie igienica roz si l-am aruncat pe geam in spatele casei. Pe soba erau niste pungi care fosneau din cand in cand a soarece, si m-am gandit sa le scot pe hol, ca poate soarecele era in punga. Si pe hol stiam sigur ca mai e un soarece si puteau sa se converseze si sa se harjoneasca toata noaptea fericiti, da daca soarecele nu era in pungi si io scoteam pungile si soarecele trecea pe soba si nu-l mai auzeam si nu mai stiam daca vine???

Pana una alta, am mai gasit si un paianjen mare, negru si gras deasupra mea, pe care m-am gandit vreo douaj' de minute daca sa-l omor sau nu. Mi-era si frica de el, da mi-era si mila si un pic rusine, ca io plecam a doua zi, da el acolo traise toata viata si eu venisem peste el, ii pusesem becu-n ochi si acu il mai si omoram. Asa ca l-am omorat cu papucu. A cazut direct dupa pat, mai e si acum acolo.

Dup-aia s-a facut ora trei. Am cautat sa vad cum se spune in rusa la penar si creion, ca stiam cuvintele astea dintr-o poezie si am vrut sa vad daca le stiu corect. In cartea aia, la dictionar, nu aparea nici unul dintre cuvintele creion, pix, stilou, caiet, penar. In schimb apareau vreo trei feluri de strung, reumatism si prost (de un singur fel). Mi-am adus aminte ce am patit saptamana trecuta, cu o tanti de la un chiosc, pe care am intrebat-o daca are caiete si mi-a zis:
"- N-am. da de ce iti trebuie?" "- Pai vreau sa scriu ceva. niste chestii mici. un pic. " se uita la mine si clipea si astepta. ca doar nu era sa ma creada asa... din prima. "pai stiti, nu imi trebuie neaparat un caiet de-ala de teme, e bun si un carnetel" "- da ce vrei sa scrii in el?" "pai asa... cate o propozitie..." "- de ce?!" si acolo m-am oprit si eu, ca nu mai stiam ce sa zic si-mi venea si sa rad.

Pe la trei jumate au inceput sa zboare moliile si fluturii de noapte. Pe la patru am vazut o lacusta mare, verde, pe perdea. In carte se complicase treaba, oamenii vorbeau de un restaurant unde se vorbeau franceza, engleza, germana si rusa si am zis ca e prea mult pentru o singura seara.
Pana la urma m-am hotarat ca mi-e prea somn si ca de fapt soarecele o fi si el obosit ca l-am tinut cu becu-n ochi toata noaptea si ca o fi dormind si el acum. M-am culcat si de cate ori auzeam fosnituri ziceam ca e lacusta. Pe ea o lasasem special in viata si in camera, ca sa pot sa dau vina pe ea, ca ea face ca soarecele, in timp ce soarecele doarme cuminte la locul lui.

vineri, 17 august 2007

pic, pic, pic pii sii caa


pisica, mie-mi place de ea ca se intinde ca guma de mestecat:)

e un animal lenes-fluid. am vazut de curand niste pisici atat de relaxate si flescaite, ca mi-a venit sa iau un pahar si sa incerc sa le torn in el, si cre ca n-as fi scapat nici o picatura pe jos. pisica stie lene. lenea buna e lenea de pisica. e o senzatie de liniste si omogenitate care ti se baga in oase si in muschi si in creier si te face sa te topesti si sa te faci baltoaca. ajungi la aceeasi substanta. fara frici, fara contradictii, fara mirari, furii, proteste. e o stare fluida care anuleaza orice tensiune si in care daca intri constient incepi sa vezi clar tot felul de lucruri de care altfel te-ai speria. stai ca un lichid varsat prin care plutesc haotic imagini de lucruri colorate si transparente, foarte clare si conturate perfect. daca vrei poti sa pui mana pe ele, sa le prinzi, sa le dai drumul fara sa-ti para rau. poti sa le iei si sa le demontezi pe alea de care de obicei ti-e frica, pana dai de miezul si motorul fricii si poti sa te uiti la el fara sa simti nimic, nici o panica si nici o neliniste. ca un mers pe sarma.

vreau sa stiu ce vede pisica atunci cand doarme. de-aia am si zis sa facem un festival de desenat ce se aude in pisica daca stai cu urechea pe burta ei cand doarme, dar uite ca am tot amanat.

joi, 12 iulie 2007

Si-au murit fericiti pana la adanci batraneti

http://www.freakkitchen.com/albums/dead/track07/

uite si un cantec despre felurile in care poti sa mori. am pus linkul, dar am pus si versurile direct pentru cazurile de lene acuta.
oamenii care merg dimineata la munca (toti cam la aceeasi ora) seamana cu niste gaini care isi mananca grauntele din tava comuna. fac cu capul o miscare teapana inainte-inapoi. se uita fix si crispat drept inainte. alearga cu limba scoasa spre cel mai maret obiectiv al vietii lor: poarta fabricii/firmei/institutului (pentru asta s-au pregatit de la gradinita: au invatat sa-si lege sireturile, sa dea buna ziua, sa-si faca prieteni, sa copieze, sa tina minte, sa isi calce cravata, sa lege cuvintele intre ele).
sunt TURME de oameni care se scoala, opresc alarma, fac dus, se spala pe dinti, isi beau cafeaua, iau sandvisul, isi sufla nasul, isi baga camasa in pantaloni la aceeasi ora. toti deodata. e fenomenala sincronizarea asta. mai ales cand constata ca s-au ingramadit toti in aceleasi autobuze neincapatoare, sau la aceleasi semafoare si se blocheaza, bineinteles toti in acelasi timp, si intarzie toti bineinteles la fel. de fapt nu intarzie, pentru ca se trezesc MAI DEVREME, tocmai ca sa aiba timp sa se ingramadeasca in siguranta. Si la ora noua fix toata lumea trebuie sa fie intr-un birou sau altul, pentru ca fix atunci vine o voce care striga "Om pe pamant". Si gata. cine e afara...

Dead soul man

You´re real efficient
You work 15 hours a day
Your basic food is beta-blockers
The 21:st century way
You log in everyday
To your favorite gang bang site
Still you can´t get it up
In the "heat of the night"

You´re talking all the time, but say nothing at all
Incest and rape-jokes is your way to have a ball

You think Treblinka
Is a new Playstation game
You own a golden fountain-pen
But you can´t spell your name

Take me away, take me far, far away
´Cos I need to get rid of the Dead Soul Man
I try and I try but I don´t have the strength
Won´t you take me away from the Dead Soul Man

I am the dead soul man and so, my friend, are you
Frustrated sons of bitches
All dressed up without a clue

It´s not a pretty sight to see your intellect erode
Think for yourself before your brain implode

What happened to your son?
What went wrong, yuppie mama?
What are we gonna do?
With all the dead soul men...

joi, 5 iulie 2007

"afraid of never knowing fear"


Uite un link cu drepturile angajatului. Multe drepturi pe care nici nu stiam ca le am. Si mai multe care nu mi s-au respectat, si mai multe care nu se respecta in cazul multor altor oameni. Ma enerveaza ca am scris "nu mi s-au respectat", pentru ca ma enerveaza atitudinea asta pasiva de tipul "pai eu nu pot sa fac nimic, decat sa stau si sa accept sa fiu sclav." Sunt multe-multe-multe, dar astea mi s-au parut mie cele mai importante.
A! Si sunt drepturi, nu facilitati. Deci..... enjoy....http://www.itmmh.rdscv.ro/gdang.htm

-Dreptul angajatului de a beneficia de o durata normala a timpului de munca de 8 ore pe zi sau 40 de ore pe saptamana, cu drept de negociere a programului saptamanal de la 36 pana la 44 de ore, cu conditia ca media lunara sa nu fie mai mare de 40 de ore pe saptamana, iar programul stabilit sa fie anuntat cu o saptamana inainte. In aceste conditii, durata timpului de munca zilnic nu poate depasi 10 ore (Art.10)

-Dreptul angajatului de a-si da sau nu acordul pentru efectuarea muncii suplimentare (art.117, alin.2).

-Dreptul salariatului de a beneficia pentru munca suplimentara de ore libere platite, in urmatoarele 30 de zile dupa efectuarea acesteia (art.119, alin.1).

-Dreptul de a beneficia de salariu corespunzator (in conditiile aliniatului 1) pentru orele prestate peste programul normal de lucru (art.119, alin.2).

-Dreptul salariatului de a beneficia in luna urmatoare, pentru munca suplimentara, de o plata a salariului prin adaugarea unui spor la salariu, corespunzator duratei acesteia (art.120, alin.1).

-Dreptul salariatilor la un repaus de cel putin 12 ore consecutive intre doua zile de munca (art.131, alin.1).

-Drepturile salariatului de a beneficia de zile libere cu ocazia sarbatorilor legale (1,2 ianuarie, 1 mai, 1 decembrie, prima si a doua zi de Pasti, prima si a doua zi de Craciun) (art.134, alin.1).

-Dreptul salariatilor de a beneficia pentru munca prestata in zilele de sarbatoare legala, de un spor la salariul de baza ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de baza, corespunzator muncii prestate in programul normal de lucru (art.137, alin.2).

luni, 2 iulie 2007

Uite...ce sa zic...

Greierele, saracul, a fost pur si simplu hacuit ca personalitate. El era un greier, nu o furnica, si bineinteles isi facea cu constiinciozitate treaba de greier. Ce se intampla in fabula aia ori este un fel de rasism extins la animale, ori o eroare grava de perceptie.

Avem:
O FURNICA lucratoare. In fisa postului zice asa: angajata la Organizatia Nonguvernamentala Musuroiul. Nume post: lucrator la depozit. Activitati pe care se obliga sa le desfasoare in folosul organizatiei: sa indeplineasca obiectivul de aprovizionare cu hrana pentru camara 15. Adica sa aduca zilnic 150 de grame de hrana pe care sa le identifice, obtina si transporte prin mijloace personale. De aceasta munca depusa beneficiaza atat Organizatia cat si Furnica.

UN GREIER verde (ca sa se vada). El este liber profesionist. Colaboreaza cu Filarmonica, mai are cate un contract pe la cate o nunta, in sfarsit, se descurca. Activitatea lui este: cantatul. Desigur, depune munca si atunci cand compune sau repeta. De munca lui beneficiaza cam toata lumea. Inclusiv Furnica, pentru ca munca merge mai bine pe muzica.

Din fabula reiese ca:

Furnica isi indeplineste atributiile cu greu, poate si din cauza fizicului care nu ii prea permite sa desfasoare activitatile prevazute in contract. Este aparent constiincioasa, dar este clar ca jobul ei ii displace puternic si ca se simte puternic atrasa de un job cum este cel al Greierelui. Probabil, la prima ocazie, aparenta de loialitate fata de Musuroiul va crapa si Furnica va urma un curs de reconversie profesionala.
Mai mult, Furnica desfasoara o munca fizica, repetitiva, putin solicitanta intelectual.
Greierele in schimb observam ca vine la serviciu cu zambetul pe buze. Este clar ca si-a ales o cariera potrivita pentru el si ca isi face munca din pasiune si convingere. Duce o viata activa, echilibrata, plina de satisfactii si reusite pe plan profesional. Greierele desfasoara si o munca de creatie, mai complexa decat a Furnicii si cel putin la fel de solicitanta. El ajuta la progresul si dezvoltarea artelor si prin aceasta a nivelului intelectual general. El munceste cu toate astea din greu, pentru ca si Furnica recunoaste "toata vara ai cantat", adica nici macar nu si-a luat concediu!!

Si uite ca pana la urma Greierele este facut de rusine si scuipat si invinetit. Pentru ca de ce isi permite el sa se poarte ca un greier si sa nu se poarte ca o furnica?!??!?!?! Adica ceeeeee, mai exista si altceva decat furnici??!?!?! Pai sa nu se mai intample. Furnica este rasa superioara. Greierele sa fie imediat exterminat! Prin infometare.
Si ca sa nu riscam pe viitor o revenire la situatia asta, Greierele sa fie facut de rusine. Public. Pentru totdeauna.

P.S:
Iar Furniiiicaaaa... he he heeee...... sa intre moca la toate concertele. Si cand se pune acces numai cu bilet.... sa se oftice, sa plece, si sa spuna ca Greierele s-a stricat, e bulangiu si canta numai pentru bani.

vineri, 29 iunie 2007

Tatuarea lenei pe umar


Ieu in acest bluog imi propun sa creez un spatiu propice dezvoltarii lenei si plantelor de apa. Eu cred ca lenea este un lucru bun si munca in exces este un lucru rau. Eu cred ca, daca nu ne-am agita sa muncim oricum numai mult sa fie, am face treaba mai buna si mai organizata si ne-am putea juca frumos fiecare cu jucariile lui. Si atunci nu ne-am mai da coate in ficati dimineata in autobuze ca sa ajungem la munca (hi hi ho ho).
Trebuie desigur marcat faptul ca ieu in acest bluog nuuuu vreaaau sa promovez non-activitatea sau legumismul. Acestea din urma constituie lucruri rele. Si pe alocuri se pot confunda chiar cu munca.
Ieu am intentii bune si cred ca o sa fac mare bluogu asta, pe care as vrea chiar sa il transform intr-o celula de aparare a drepturilor omului si mai ales a dreptului lenei. Dar eu am de luptat mult cu o lene nativa de genul netratabil prin metodele clasice de aceea nu stiu sa zic sigur cum o sa mearga.
Imi urez totusi toate cele bune, multa multa sanatate, marmelada pretutindeni in camara, lene cu clopotei si blog fericit, sa ne traiasca!

Eu zic ca sunt lucruri rele urmatoarele, la care putem adauga pe parcurs si altele:
- educarea in vederea stricta a obtinerii unui loc de munca.
- robotizarea individului, prin care intelegem transformarea acestuia intr-o forma de viata care se trezeste zilnic la 7 dimineata, mananca sau nu, pleaca la munca; mananca un sandvis transpirat sau niste cartofi prajiti reci, sau nuuuu; isi face griji si nu doarme noaptea pentru ca se gandeste cum a gresit sau cum trebuie sa nu greseasca o sarcina de lucru; pleaca de la munca pe la sase dupa amiaza si e fericit ca o sa ajunga acasa pe la sapte si o sa mai aiba timp sa se intinda si sa caste de doua ori inainte sa adoarma. Dar de obicei pleaca dupa 8, 9, 10 seara. Ajunge acasa, aprinde lumina, se spala pe dinti, tuseste de doua ori, daca se simte mai in forma si a avut o zi buna poate si stranuta, mananca un sandvis cu salam si ketchup si se baga in pat.
- desigur robotizarea individului afecteaza ficatul, stomacul, si alte organe specifice omului, organe in mod paradoxal nerobotizate (acest fenomen al incapatanarii organelor interne de a functiona in afara si impotriva sistemului robotic este o mare si afurisita necunoscuta, care pe mine insa ma bucura mult)
- frica, foamea si alte frustrari duc la degradarea psihica a individului care incepe sa fie tot mai irascibil (adica ofticat pe toata lumea), tipa la oameni, ii imbranceste, il ia cu calduri cand constata cate o schimbare oricat de mica si inofensiva (ciorapii i-au fost de exemplu mutati din sertarul de sus in sertarul de jos).
- copiii care apar ca o consecinta, adesea planificata, a imperecherii indivizilor cresc tristi, nervosi, dezorientati si singuri. daca au fost conceputi si livrati in timpul sau dupa ce procesul de robotizare s-a instalat, exista mari sanse sa prezinte si diferite boli si defecte fizice.