vineri, 29 iunie 2007

Tatuarea lenei pe umar


Ieu in acest bluog imi propun sa creez un spatiu propice dezvoltarii lenei si plantelor de apa. Eu cred ca lenea este un lucru bun si munca in exces este un lucru rau. Eu cred ca, daca nu ne-am agita sa muncim oricum numai mult sa fie, am face treaba mai buna si mai organizata si ne-am putea juca frumos fiecare cu jucariile lui. Si atunci nu ne-am mai da coate in ficati dimineata in autobuze ca sa ajungem la munca (hi hi ho ho).
Trebuie desigur marcat faptul ca ieu in acest bluog nuuuu vreaaau sa promovez non-activitatea sau legumismul. Acestea din urma constituie lucruri rele. Si pe alocuri se pot confunda chiar cu munca.
Ieu am intentii bune si cred ca o sa fac mare bluogu asta, pe care as vrea chiar sa il transform intr-o celula de aparare a drepturilor omului si mai ales a dreptului lenei. Dar eu am de luptat mult cu o lene nativa de genul netratabil prin metodele clasice de aceea nu stiu sa zic sigur cum o sa mearga.
Imi urez totusi toate cele bune, multa multa sanatate, marmelada pretutindeni in camara, lene cu clopotei si blog fericit, sa ne traiasca!

Eu zic ca sunt lucruri rele urmatoarele, la care putem adauga pe parcurs si altele:
- educarea in vederea stricta a obtinerii unui loc de munca.
- robotizarea individului, prin care intelegem transformarea acestuia intr-o forma de viata care se trezeste zilnic la 7 dimineata, mananca sau nu, pleaca la munca; mananca un sandvis transpirat sau niste cartofi prajiti reci, sau nuuuu; isi face griji si nu doarme noaptea pentru ca se gandeste cum a gresit sau cum trebuie sa nu greseasca o sarcina de lucru; pleaca de la munca pe la sase dupa amiaza si e fericit ca o sa ajunga acasa pe la sapte si o sa mai aiba timp sa se intinda si sa caste de doua ori inainte sa adoarma. Dar de obicei pleaca dupa 8, 9, 10 seara. Ajunge acasa, aprinde lumina, se spala pe dinti, tuseste de doua ori, daca se simte mai in forma si a avut o zi buna poate si stranuta, mananca un sandvis cu salam si ketchup si se baga in pat.
- desigur robotizarea individului afecteaza ficatul, stomacul, si alte organe specifice omului, organe in mod paradoxal nerobotizate (acest fenomen al incapatanarii organelor interne de a functiona in afara si impotriva sistemului robotic este o mare si afurisita necunoscuta, care pe mine insa ma bucura mult)
- frica, foamea si alte frustrari duc la degradarea psihica a individului care incepe sa fie tot mai irascibil (adica ofticat pe toata lumea), tipa la oameni, ii imbranceste, il ia cu calduri cand constata cate o schimbare oricat de mica si inofensiva (ciorapii i-au fost de exemplu mutati din sertarul de sus in sertarul de jos).
- copiii care apar ca o consecinta, adesea planificata, a imperecherii indivizilor cresc tristi, nervosi, dezorientati si singuri. daca au fost conceputi si livrati in timpul sau dupa ce procesul de robotizare s-a instalat, exista mari sanse sa prezinte si diferite boli si defecte fizice.