marți, 27 noiembrie 2007

spatii lenice


o gutuie traia in prietenie cu niste carti. gutuia era neteda si mirosea a zapada. cartile erau ale ei si le folosea ca pe niste mobile la care tinea intr-un fel mai special. ceaiul se iubea distant si sticlos cu perdeaua. perdeaua era subtire si transparenta si prin ea trecea frigul. gutuia nu avea de cine sa se teama acolo.

luni, 5 noiembrie 2007

nimic.

mos craciun e un omulet mic, maroniu, de pamant, care traieste intr-o casuta din bete, frunze si cartoane facuta de copii intre doua radacini de nuc. are si curte, delimitata lateral tot de bratele radacinilor. Toata ziua sta in casa lui si face lucruri mici din lut. Atat de mici, ca nu se vad, pentru ca si mos craciun, cum am zis, e foarte mic si slab. cam cat degetul meu mic. si e si pamantiu. normal.
din cand in cand, mos craciun se plictiseste si se uita afara printre betigasele din care sunt facuti peretii casei. in casa tot timpul e rece si bate vantul, dar mos craciun nu simte, pentru ca e un mos de pamant.
obiectele astea foarte mici pe care le face el nu sunt neaparat jucarii. nu iese noaptea cu ele sa le duca la copii. sta acolo la el, intre radacini. Lucrurile se ridica ele si topaie afara din casuta cand se fac prea multe. topaie si se pun pe unde le place lor: pe iarba, pe crengi, pe sub capace de canal. Sunt prea mici ca sa le vada cineva si sa le ia. nici ale lui mos craciun nu sunt, ca nu le vrea. el doar le face. nici nu stie ca le face.
de atata timp de cand tot apar, cred ca s-au strans o gramada. Daca as gasi unul l-as tine ca pe un fel de amuleta, dar nu stiu daca ar fi bun de ceva.