marți, 30 decembrie 2008

Private party

Dormitorul copiilor era pe un pervaz/bordura de vitrina de magazin, pe strada Eforie. Culcusul construit din tzoale si cojoace vechi, sfasiate, precum si din doi bocanci desperecheati parea foarte calduros in spatele foliei de plastic care tinea loc de pereti si fereastra. Alaturi, la nici doua palme distanta, era holul, unde parintii impodobisera bradul - o crenguta cu smoace de beteala, infipta intr-o sticla de cola. In profunzimea cladirii inca in constructie se vedea restul: o sufragerie imensa. Prietenii si rudele familiei confirmasera deja sosirea. Se anuntasera atat de multi, incat nici un intarziat nu mai putea spera sa gaseasca vreun loc la stralucitoarea petrecere care avea sa marcheze sfarsitul de an. Pe stalpii inca netencuiti ai salii de primire scria ferm: "Nu facem rezervari pentru Revelion!"

sâmbătă, 20 decembrie 2008

noaptea pe ulita

veneam eu asa ca nicu nebunu' , noaptea tarziu pe strada. si ce sa vezi? langa piata, trei gasti vesele. una de aurolaci care aurolaceau, alta de politisti de la "siguranta si incredere" care trageau din tigara si a treia de maidanezi care fugareau o masina intarziata. eeee... si printre ei trec eu. si dintre toti, singurii cu bun simt au fost maidanezii. animale, deh!

vineri, 12 decembrie 2008

don't worry, be happy

de cand visez eu tampenii (o-hoo) si ma trezesc dimineata varza de cap, nu mi s-a intamplat ceva atat de misto ca azi dimineata. am visat ca dadusera unii drumu la albine pe strada, sa participe la o inmormantare (?) si ca incercam sa ajung repede nu stiu unde fara sa ma intepe roiul prea tare. na c-am uitat. a! da.

facusera astia la mine in oras un fel de pasaj subteran foarte ciudat, in fosta retea de canalizare. si culoarele erau toate inguste si strambe si erau doua iesiri pentru care, ca sa le folosesti, trebuia sa te ridici in maini cam un metru. evident am zis "hai sa mai merg, poate or fi pus oamenii astia si o iesire cu scari" ei si coridoru s-a facut tub ingust si m-am trezit ca nimeriseram vreo 3-4 oameni la iesirea aia ca un tub prin care nu reuseam sa trecem nici unul. da nici inapoi nu mai puteam sa mergem, tot prin tub, pentru ca era spatiul prea ingust. ne blocasem, cum ar veni. tub jam. si atunci, elegant, ca doar eram in visul meu, am iesit din el ca o fantoma, pur si simplu. ca doar nu era sa stau acolo sa ma sufoc, nu? asta-mi place cand e visul meu, ca pot sa plec din el cand se nasolesc lucrurile. in timp ce plecam eu de acolo ma gandeam: "mda. primaria nu a gasit o solutie buna cu iesirea asta pentur oamenii fara muschi la maini. e buna asa ca design, frumos, interesant, dar... nefunctionala. clar. cand o sa navaleasca oamenii sa vezi ce blocaje o sa fie."

de-acolo am visat direct ceva cu mecanica auto si reparat masini si circuite si cablaraie. si apoi m-am trezit, cu fata spre marginea patului care are niste dungi late, orizontale, albe si verzi. numai ca in primele secunde nu am vazut dungile, am vazut, unde erau dungile verzi, geamuri verzi prin care se vedeau cabluri electrice. ca un panou protejat de sticla. aproape ca am pus mana pe geamurile alea, asa reale erau. si totusi eram treaza :)

joi, 11 decembrie 2008

Mara

"Pai cum sa te gatesc?! Iti mai pun niste condimente si te fac pui!"

miercuri, 3 decembrie 2008

Mara

"atunci, barca a lesinat si ea. dar a venit macaraua s-o storceasca si cand a vazut-o i-a trecut, ca se bucura ca o storceste ca asa o repara si si-a revenit"

"dumnezeu nu stie povesti. da, stiu ca stie tot, dar povesti nu stie. povesti stiu toti oamenii si mamele si tatii si e destul."

duminică, 30 noiembrie 2008

Propun instituirea expresiei "a plouat ca la metallica"

ce-am constatat eu ieri este ca nu primaria e de vina ca, de cate ori ploua, ajung acasa fleasca la picioare. nu e din cauza baltoacelor. am fost atenta si nu m-am bagat in nici una. nu conteaza prea tare nici in ce sunt incaltata, ca apa nu intra prin talpi si nici macar pe la cusaturi. am descoperit ca am un sistem special. e asa: eu merg, merg, merg si adun cu marginile pantalonilor toata apa de pe trotuare. chiar pe toata. nu m-am uitat inca, dar cantitatea de apa din pantofi ma face sa afirm cu certitudine ca in urma mea asfaltul ramane uscat. sunt mai eficienta ca o laveta. ei bine. dupa ce adun eu asa frumos fiecare strop de ploaie, fac CUMVA si scurg incarcatura grijuliu (aici trebuie maaare atentie. daca nu te pricepi, nu te baga ca strici tot) in pantofi/ cizme/ bocanci dinspre genunchi spre talpi. uite-asa. fara balti, baltoace, canale infundate, tevi explodate. pur si simplu prin forte proprii.

La metallica ma miram ca ploua, in iulie, ca si cum ar fi fost noiembrie. si uite ca acum am avut ocazia sa revad cum ploua in noiembrie. nu stiu de ce, da parca n-am mai vazut de mult ploaie de toamna normala. sau am uitat de la un an la altul, posibil.

ploile de vara sunt pentru... telenovele. na! si daca umbli creanga pe campii te mai si trazneste.

ieri a fost misto ca am dat de o piata ca o insula. culmea, nimeni nu vindea altceva decat legume si fructe bastinase, nimic extraterestru. Erau cateva tarabe cu lazi de mere, de 5000 de milioane de culori, lucioase de apa, niste smocuri mustacioase de telina, busuioc si cimbru uscat (?!), pere, struguri, fasole boabe, dovleci de tot felul de forme. Pot sa spun sigur ca luminau de la apa de pe ele. Deasupra de toate astea, stateau aplecati sau sprjiniti vreo trei oameni. aparati mai mult sau mai putin de niste umbrele de plaja colorate, ude fleasca si ele. Se zgribuleau in hainele desperecheate si din cand in cand aprindeau cate o tigara sa faca putin fum. Aveau, ca si merele, fetele curate si apoase, cu cate doi ochi deschisi pe ele. in jurul lor erau niste strazi largi, gri sanatos, care se tot intersectau. zum-zum de masini si asfalt jur-imprejur.

si-or mai fi si azi, daca nu s-or fi scufundat.

sâmbătă, 29 noiembrie 2008

tot mara

"Dumnezeu nu era atent cand s-a auzit poc si atunci pisica a sarit si l-a zgariat!"

vineri, 28 noiembrie 2008

un cerc. sau o sfera cu zdranganele.


am vazut ieri asa: o pisica sub cosul de gunoi din fata blocului. se juca intr-un musuroi de furnici. sapa cu gherutele si dup-aia isi turna pamant furnicos in cap. topaia, tropaia si dadea din mustati. cred ca in sinea ei radea de nu mai putea. a vazut o doamna cu sacose venind de pe alee si a luat-o la fuga spre ea cu niste salturi largi, perfecte. o pisica nemaipomenit de elastica, n-avea pic de burta.

apoi cat asteptam la semafor am vazut un om de varsta mea, in geaca verde, cu caciula in cap. venea alergand si chiuind de pe partea cealalta a strazii, printre masini. radea. era singur. nu s-a oprit, nu stiu unde s-a dus. tot radea.

in statie, alt om, urat, cu fata de broasca, si-a bagat capul in sacosa cu paine, a respirat adanc si a spus "aaaaaaaaaaaa". tot singur era. si foarte urat. respingator asa.

in statia urmatoare, un aurolac. om mare. peticit de sus pana jos, murdar, latos, flocos, ca-n Arghezi. se apleaca, ia un ambalaj de tigari de pe jos si-l arunca la cosul de gunoi. ce-a fost asta?!

in alta statie, de metrou, un copil de 9 ani cu taica-su. stau jos unul langa altul. baiatul povesteste pasionat ceva. tatal e un fel de tanar care abia incepe sa albeasca. zambeste. se gandeste. e, dupa multa vreme, primul parinte care asculta si incearca sa inteleaga ce spune copilul lui. nu se uita pe pereti, nu se uita in el, nu-l ignora cu castile in urechi. nu zambeste dulceag. poarta o conversatie. cu baiatul. probabil sunt o familie.

inca un aurolac de varsta mea. astia or fi copiii strazii pe care ii pozau toate ziarele straine in '90? uite ca s-au facut mari... ce mai trece timpul.

si seara: sub cosul de gunoi din fata blocului sta pisica de azi dimineata. se linge in fund. se opreste si se uita la mine cu repros. cred si eu. asa m-as uita si eu daca ar intra ea peste mine la dus. fix sub acelasi cos de gunoi. peste furnici.

miercuri, 19 noiembrie 2008

Mara

"pai eu nu vin cu tine. eu o sa zbor pe deasupra si, daca vad vreun pericol, il mananc."

duminică, 16 noiembrie 2008

videli noci

imi place sa vad noaptea. cand eram mica si stateam in kogalniceanu, convietuiam pe etaj cu multi rusi, basarabeni si ucraineni care aveau toti o mare bucurie sa stea noaptea pe coridor si sa cante la chitara. erau niste cantece in rusa, din care nu intelegeam nimic, dar care-mi placeau la nebunie. au oamenii din zona asta un fel de a canta de-ti vine sa lasi totu balta, sa fugi si sa canti cu ei.

erau doi anatoli: tosha si tolea. tosha glumea mult, era vesel, treaz si foarte viu, tolea era sentimental, gagicar, canta mai mult despre printese si castele si se imbata repede. mai era o tipa, cristina, care avea acasa o gramada de frati si ratase odata un examen pentru ca se pocnise cu capul de un semn de circulatie, cascand gura pe strada. mai era ludmila "de la avioane" (un sat-orasel ceva, unde probabil aveau un miniaeroport, naiba stie), care statea cu mine-n camera, asculta enrique iglesias si bocea dupa casa ei si dupa sirioja, cu care nu stiu daca s-a mai vazut pana la urma. un tip ciudat, slab, care nu prea vorbea si parea un pic tembel, in rest nu-mi mai aduc aminte acum. in total erau vreo 10 parca.

stateam la ultimul etaj. la mijlocul coridorului era un spatiu gol in care oamenii ieseau la fumat. tavanul era foarte inalt si geamurile erau imense. pervazul incepea de la genunchii mei, deci de destul de jos. in patratul ala de hol erau un cadru de pat metalic si niste maldare de saltele murdare de calti. nu murdare, jegoase. patate de urina, innegrite, arse, rupte, putrede. noi stateam pe marginile patului si pe saltele. unul dintre geamuri era spart si cand batea vantul intrau frunze de la plopii de afara. era dupa 12 noaptea, rar mai trecea cineva pe hol sa se duca la baia comuna, oameni in pijamale labartate, aiuriti de lumina si somn. afara era gri cetos cu pete portocaliu-galbui, de la becurile de strada. nu era pic de pamant sau asfalt. de la etajul patru se vedeau numai varfurile de copaci si cladirea price waterhouse coopers, in care speram toti sa lucram intr-o zi (ha!). un cosmos prin care, in loc de planete, plutesc obiecte familiare si pasnice. ne cam clantaneau dintii, tuseam intruna, beam ceai cald si vin fiert si in general orice reuseam sa fierbem. varianta soft a unei tabere de refugiati. pentru ca, desi eram aproape toti inca sprijiniti de parinti sau frati, nici unul nu eram chiar acasa si la toti ne lipsea cate ceva. cantecele erau despre haiduci, despre roti de tren care se invartesc, despre printesa rea din castelul din mijlocul padurii, mame, prieteni si pupaceli.

cel mai frumos cantec al lui tosha se chema, in romana, "dumnezeu a uitat sa ne iubeasca". ceva cu "bogu". din pacate, pe-asta nu l-am gasit. l-am gasit pe-al lui tolea: pachka sigaret. e despre un om care a calatorit mult, nu-si gaseste locul, si se uita in gol pe fereastra si se gandeste ca atata vreme cat ai un pachet de tigari in buzunar si un "bilet la avionul cu aripa argintie" totul e ok. si atata vreme cat mai canta muzica, "nici moartea nu mai e asa de inspaimantatoare".

Ya siju i smatryu v tchujoe niebo iz tchujóva akna
I ne viju ni adnói znakomói zviezde
Ya xadil pa vcem darogami i tuda i siuda,
Abernulcya i ne smog ,razglyadiet slyade

Na esli est' v karmane pachka, sigaret
znachit vció ne tak uj plóxa na cevódnyashnii den
I biliet na samalíót s serebristm krilóm
Chto svletaya os tavlyaet zemle lish ten'.

I nikto ne xatiél byt' vinavadom bez vina
I nikto ne xatíel rukami jar zagriebat
A biez muziki na miru smiért ne krasna
A biez muziki ne xótchetcya prapadat'.

Na esli est' v karmane pachka, sigaret
znachit vció ne tak uj plóxa na cevódnyashnii den
I biliet na samalíót s serebristm krilóm
Chto svletaya os tavlyaet zemle lish ten'.

sâmbătă, 15 noiembrie 2008

cum o sa inceapa

pai o sa inceapa cand primul pusti insetat de schimbare si progres ideologic european urban underground chilllll o sa renunte sa-si mai lase semnatura pe statuia lui kogalniceanu.

cand desteptii care au ras ani de zile dupa ce vanghelie a emis nemuritorul "care este" o sa invete sa spuna "cartea pe care am citit-o" in loc "de cartea care-am citit-o" si o sa incerce manualul de gramatica de a IV-a inainte sa treaca la nietzche si cioran.

cand bodegile cool din vama o sa lase nasul in jos si o sa recunoasca tristul adevar: intre ele si zgomotul facut de tarabele unde se vindeau si se ascultau la concurenta casete cu manele si coco jambo in '90 nu-i decat diferenta de sunet, ca bagatul picioarelor in urechile oamenilor din jur e acelasi.

cand gastile de rockeri old school, dezaprobatori si ofticati pe tot ce inseamna "generatia noua" o sa inteleaga ca pittis, probabil, cand canta "nu conteaza cat de lung am parul" se referea la ambele directii si ca pleata pana la calcaie nu te face nici mai destept nici mai om.

cand oamenii care se plang de rigiditatea si conventionalitatea societatii nu o sa se mai uite urat la nenea care sare intr-un picior si asculta nu stiu ce la casti fix in mijlocul trotuarului.

cand bunicii si bunicile care ne-au crescut n-or sa se mai intrebe de unde a rasarit gasca de needucati din statiile RATB. hmm, chiar, de unde oare?! si intrebandu-se asta n-or sa mai aiba timp sa se arunce-varf peste oamenii deja intrati in autobuzele pline.

si mai ales cand nu o sa mai vezi niciunde ziduri, copertine, panouri, banci pe care scrie cu pixul, filozofic-ironic si superior: "romania, o tara curata".

sâmbătă, 8 noiembrie 2008

chiar datorita, fix datorita, sigur datorita!

unei raceli nenorocite si a unei super-doamne care mi-a povestit de chestia asta la munca nr. 2, am descoperit iiooooooo ca s-ar putea sa pot sa fac suc normal de portocale/lamaie care sa si reziste o zi doua. adica nu o simpla limonada.

mai intai, cum am zis, am incercat-o ca remediu pentru raceala. cu oaresce groaza si retineri. era juma de lamaie stoarsa, cu o lingurita/lingura de miere si cu apa fierbinte. in povestea asta, apa fierbinte ma nemultumea, ca-n rest mai vazusem si fusese bine. dar cand am baut... dom ne...

acum, am hotarat sa realizez urmatorul proiect: o sa storc mai multe portocale si lamai si o sa le torn peste o oala de apa fierbinte pe care tocmai atunci o s-o opresc din fiert. dup aia o sa pun niste miere. lamaile o sa fie mai multe decat portocalele, ca sa aiba cat de cat gust de ceva. intotdeauna lamaile trebuie sa fie superioare numeric portocalelor. altfel n-ar fi cinstit. asa. asa, da, pai si dup aia zic sa le amestec, sa se topeasca mierea, le las la racit, le torn intr-o sticla si vad ce-a iesit. si cat timp rezista.

am zis ca e bine sa zic aici de chestia asta ca poate mie mi-o fi lene pentru o perioada mai lunga, orice e posibil, nu poti sa stii, si-atunci poate o incerca altcineva zilele astea metoda asta sublima de productie si mi-o zice si mie, sa stiu daca ma mai apuc.

a! raceala nu mi-a trecut, desi pe moment ceaiul ala calma gatul destul de bine. probabil ca trebuia s-o mai ajut si cu niste paracetamol pe care am tot uitat sa-l iau. aia e.

vineri, 7 noiembrie 2008

multumiiim din iiiniimaaa

oamenilor minunati de la echipa de spam-uri pentru mesajul, foarte incurajator pentru mine, pe care mi-l trimit zilnic: "You ARE NOT crazy". sau si mai bine: "Congratulations, you're not crazy".

n-au sa stie niciodata cat le multumesc. cat de mult fac pentru mine. cum sar la meil in fiecare dimineata, cu inima stransa, ca la un fel de "oglinda, oglinjoara", intrebandu-ma "dar azi? oare... mai sunt...?" si senzatia de implinire si eliberare pe care o simt cand vad ca da, inca, inca mai sunt, da, da, si azi sunt un om normal!

cata vreme oamenii de la spam imi sunt alaturi si nu ma anunta ca ar fi observat ceva ciudat, o deviere, o tresarire necontrolata, un spasm al muschilor fetei... ei bine pot sta linistita. creierul meu e neatins de gramada de rele si belele de care ma banuiam. ce fericire, doamne! si ce oameni... ce oameni minunati baietii de la spam!

luni, 27 octombrie 2008

umbra din om

in afara de urali, rusia, revista de rock, festival de muzica si alte herghelii verzi pe pereti mai aveam eu un plan. de care, voluntar oarecum, am uitat. asta era concertul cu jocuri de umbre. umbrele apartinand artistilor de pe scena.

imi plac umbrele pentru ca iau tot ce e mai frumos din corp si din om. e ca un proces de distilare. ce ramane e exact ce trebuie, nici mai mult nici mai putin.

cam in toate trupele, tobosarul e putin in umbra. il vezi numai de la brau in sus, daca te uiti printre chitarist si bass-ist, imobilizat in spatele setului de tobe. la chick corea & john maclaughlin s-a vazut umbra tobosarului, proiectata pe panza boxelor laterale. aia a fost, pentru mine, vedeta serii. numai pentru ea si tot merita sa ma duc la concertul asta.

tobosarul zambea, se mai stergea de transpiratie, mai strangea din ochi sau din dinti, ce sa zic, gesturi obisnuite de tobosar. umbra lui se incorda, pandea, mesteca vraji, mana caii, isi smulgea parul din cap.

n-am vazut ce faceau umbrele celorlalti. dar dupa cum a sunat concertul, mi-e clar ca toti au cantat mai ales cu umbra din ei.

am mai vazut umbre din astea cantatoare scapate de sub control, care apar nesupravegheate pe scena, la jethro tull in 2004 si la urma, in vama... acu vreo doi ani, nu stiu cat era. da le-as vedea si altfel decat asa izolat, accidental. scoala de umbre o fi existand?

joi, 23 octombrie 2008

Nu mananc niciodata iaurt.

nici n-o sa mananc. in nici un caz de la Activia. singura data cand mi-a fost pofta, dar rau de tot, de iaurt a fost marti seara cand am vazut un print cu o reclama la activia. era facuta pe vechiul model produsul nostru vs. alt produs, ca la detergenti.

pe jumatate de foaie era poza unui borcanel de activia, verde inchis cu galben, cu sagetele, scapariciuri, artificii si stelute. zicea de tranzit, de efect, de nu stiu cate zile etc.

in jumatatea cealalta era un borcan alb pe care scria cu albastru deschis (spalacit) "iaurt obisnuit". nici nu mi-as dori altceva de la un iaurt. daca as manca iaurt. numai atat sa stie: sa fie un iaurt obisnuit. pur si simplu. sa nu stie engleza, franceza, quark, corel, jawa. sa nu fie mai destept ca mine si sa nu-mi dicteze el cum trebuie sa mearga lucrurile prin organismul meu. sa-si faca treaba de iaurt si atat. nici mai mult nici mai putin. sa nu fie un iaurt-crema, un iaurt-frisca, un iaurt-pansament, iaurt-compot, iaurt-foie-gras. iaurt obisnuit sa fie si punct. si-atunci poate m-as obisnui si eu cu el.

joi, 16 octombrie 2008

Baba Promoroaca

"da, da, da. asa-i cand bate sarma. vezi, luceste acolo, daaa, stelele se plimba"

"cu paaaruul nins in vant, ce frig e-afaraaa... aduce bruma si frigul. eu sunt Baba Promoroaca. eu pot sa aduc si ninsoarea, si gerul, daaa"

"am scos ciocolata din sticla, gata. sarut mana. mi-ai sarutat mana? multumesc."

"avocatii astia stiu cum ii zice. Implex. Implex. Implex, da. Pai, ce-i acolo jos la fusta? Implex. Vezi. Asaaa... sunt numai bretelele"

"Numai pamantenii fac struguri din astia."

"Tu esti matusa mea, si cand eram mic uite-asa ma leganai pe genunchi."

"Nu vin. Am io drumul meu, care ma duce drept la mine, prin spate."

"Eu pot sa fac si capsuni. Si din alea care nu cresc in nici o padure!"

Niste pusti de liceu radeau si-si faceau semne.

"Radeti? Heheeee, raaadeti. Ce-ati intinerit!" Si asta le-a spus-o zambind, cu vocea aia blanda si calda, de ceai in cana de metal. o voce de spus povesti si de chemat gainile la culcare din poiana. vocea vrajitoarei din Hansel si Gretl, daca aia ar fi fost o vrajitoare buna. Daca si-ar fi dat jos paltonul larg mov-visiniu, sunt sigura ca in loc de corp ar fi avut un brad de craciun, cu turta dulce, figurine de zahar si ciucuri de sticla atarnati pe el.

maine ninge. sigur.

duminică, 12 octombrie 2008

cat story

Roscatica te-a crezut cand ne-ai povestit ca mos craciun trece des pe-aici si isi dorea foarte mult sa-l intalneasca.
noi nu eram asa convinsi, dar am zis s-o ajutam pe micuta. Pana la urma, poate povestea ta era adevarata.
ne-am impartit responsabilitatile si ne-am pus la panda.

am patrulat strada de la un capat la altul.
chiar am scotocit peste tot.
iiiiiii, in sfarsit o urma.
cu grijaaa, sa nu-l speriem!
heei, nu-i nimic aici, ne-ai pacalit. eu nu mai caut.
Roscatica se incapataneaza sa te creada.
Si tot mai asteapta sa-l vada trecand.

miercuri, 8 octombrie 2008

de unde vine

e senzatia aia ca te intepeneste ceva cand dai peste o imagine, o lumina, un miros, hai si un om pe care nu stii unde ai mai vazut-o/l-ai mai simtit. vine de undeva de unde ori ai fost demult de tot ori n-ai fost niciodata si desi e foarte frumoasa te intristeaza putin. si fara motiv. un fel de halucinatie, de nu stiu cum sa-i zic. daca as crede in reincarnare as zice ca "e de la ei". dar nici asa nu stiu daca s-ar explica senzatia asta jumatate tristete, jumatate bucurie si siguranta.

e bucuria aia care nu te face sa razi in hohote, sa sari sau sa bati din palme. mai mult parca te strange de creier, te curenteaza si-ti da asa un fel de paralizie de care scapa numai respiratia.

vine de la lumina de ploaie, de la munte, de la statul langa o stanca, de la mare dimineata, seara, noaptea si mai ales iarna sau in martie, de la mersu prin padurea de la bocsa pe vremea cand copacii erau atat de batrani ca rar intra cate o raza printre ei, de la geamu de la bucatarie aburit iarna si mai ales de la cantece, ca de exemplu asta: http://www.trilulilu.ro/an22ro/e5dd1ae78a64b2

duminică, 5 octombrie 2008

bucuresti. si mai e si toamna.

am un cd extraordinar, pe care l-am cumparat din cea mai pura intamplare. se cheama string a song, e cu berti barbera, nicu patoi si the songam string quartet.

are coperta exterioara maro, coperta interioara maro, o mini-carte explicativa - maro si o bucata de plastic pe care e fixat cd-ul propriu-zis. care e acoperit cu cover-uri dupa beatles, cohen, un nene nascut in 1905 - harold arlen, depeche mode, harry belafonte, led zeppelin, kansas, pink floyd si... na. altii. deci haos. in care oamenii scrisi pe coperta au facut ordine. au netezit, au imblanzit, au ademenit cantec langa cantec si au reusit o armonie.

asta e una dintre chestiile pe care stiu sigur ca le-as face cu drag toata viata: m-as face descoperitor de cd-uri frumoase. e incredibil cum poate sa-ti schimbe ziua un cantec frumos. un cd frumos e si mai si.

cd-ul asta se potriveste foarte bine cu bucurestiul.

am vazut si am citit zeci de reclame si texte care vorbesc despre ritmul orasului, ritmul zilei, ritmul vietii, Ritmul, The beat, Pulsul. nici una si nici unul despre armonie si melodie. ca si cum n-am putea simti decat periodicitatea, rutina, reluarea impulsului. si nu-i asta singura ordine, sigur-sigur. bucurestiul are. mult.

Firma Leni face angajari :)

facea. in 2005. 1 post software engineer. in rest aveau oameni cu leni de toate felurile si formele. un it le mai trebuia :)

marți, 30 septembrie 2008

Intr-o zi, dracul etc... III

Nu [...]. A apucat pe un drum gresit si a plecat la balauri.

Ne-am luat la cearta langa trupul tatalui meu intr-un chip nepermis, pana cand raposatul si-a pierdut rabdarea, a sarit in sus si l-a dat afara pe fratele meu.

Asta l-a suparat rau pe fratele meu si de aceea a plecat imediat la balauri.

Razi tu, vrajitoare afurisita. Tu esti de vina, dar salamandra are sa te prinda, sfecla uricioasa ce esti!

Spunand acestea, ea radea behaind.

Astazi ai sa primesti un mic cadou: sase nuci de cocos si niste ochelari noi fiindca, precum vad, motanul ti-a stricat rau ochelarii.

Ii povesti apoi cum slujise sapte ani la o iazma, ca veverita. [...] dar cand ii spuse ca a fost veverita timp de sapte ani, striga:
Nu se poate, nu exista iazme!

Atunci isi aminti ca sub infatisarea de veverita invatase sa gateasca foarte bine.

Fie dupa voia ta, mititelule. Intre noi fie vorba, esti un baietan fara minte.

marți, 23 septembrie 2008

puzzle. caut zeu.



ei, am ajuns sa am si obsesii cu palmieri. probabil pentru ca s-au adaptat perfect la clima din romania. astept aparitia jaguarilor comunitari si a papagalilor care trag de o coaja de paine pe trotuar. tre sa povestesc repede, pana nu ma trezesc. si pana nu ma spal pe cap. si ma grabesc ca tre sa plec de acasa.

am visat ca eram pe plaja la un festival. era innorat. niste oameni batrani, cu cearcane, cantau la chitara. in fata nu puteam sa ajung la apa, ca erau niste barci/barcute/vaporase plantate pe un fel de insula artificiala, o platforma fibroasa.
pe platforma asta cresteau palmieri. ca aia de la universitate. nu aveau nici o legatura cu nimic din jur, ca eram pe la noi, in vama sau la grindu sau asa ceva. apa era cafeniu-tulbure si trebuia sa aigrija sa nu te ciupeasca scorpionii si sa nu-ti intre cioburi in talpa. in rest mai erau oameni.

apoi aveam un fel de fresca sau de statuie alba pe care trebuia sa o reconstruiesc din fragmente. atunci a aparut zeul care se pierduse, sau isi pierduse memoria. Statuia, ajunsesem pe la aripa si ma blocasem, am descoperit ca era a lui. L-am cautat pe mesterul care o construise, un mos. Asta se specializase in sculptat capete de taur. Am incercat sa ne dam seama din ce oras e zeul dupa obiceiul asta al mosului de a sculpta capete de taur. Am hotarat, nu stiu de ce, ca e din Eritrea. tot nu gaseam fragmentele lipsa de la statuie. am desenat un plan, cu semne si cruciulite in locurile unde lipseau piese si eram nesiguri de contur. trebuia sa facem aripa aia cumva. si sa terminam statuia, altfel zeul patea ceva rau. zeul s-a dus nervos la mos. l-a certat. l-a demascat ca infractor. mosul facuse intentionat statuia stramba si ciobita, ca sa-si piarda zeul puterea si sa nu mai stie de el.

dup-aia am visat ca eram la doctor (de inteles). era o doamna care mi-a zis ca am o hepatita usoara - 11-17 maxim. apoi mi-a pus un plasture mic, rotund, cu ceva ca un pansament urgo in mijloc pe frunte. m-a tinut asa un pic si a zis "gata. in rest nu mai ai nimic, esti bine." trebuia sa ma trezesc atunci, ca imediat a aparut alt doctor, un tip de data asta, care a zis ca doamna vorbea prostii si nu exista hepatita usoara sau grea, ceea ce din pacate stiu si eu si ca aia e, sunt bolnava. probabil nu reusisem sa refacem statuia pana la urma, zeul si cu mine.

duminică, 21 septembrie 2008

si asta de ce se leaga?

Incerc sa-mi aduc aminte de ce naiba radeam cand eram la scoala si ne dadeam cu cartile in cap. O activitate daunatoare organismului, cauzatoare de durere de cap si oarecum repetitiva si monotona. Ma gandeam mai demult sa fac un fel de lista cu toate motivele de ras, cu sursele rasului, pe categorii. Radacina comuna a lucrurilor si situatiilor amuzate era contrastul intre asteptare si realitate.

E, nu mai conteaza. important e ca nu-mi aduc aminte de ce ne dadeam cu cartile si caietele in cap, cine incepea si de ce. sigur e ca nu era o forma de agresivitate. era ceva ce faceai numai cu prietenii sau cu oamenii cu care te intelegeai. daca-i dadeai cu cartea-n cap cuiva cu care nu vorbeai era ca si cum te-ai fi repezit la primu strain de pe strada sa-i povestesti de ce te-ai certat aseara cu gagicu. bineinteles, nu stateam ca prostii sa ne pocneasca celalalt in cap, alergam prin clasa. era si o urmarire la mijloc. da sigur cel mai tare radeam cand ne nimeream. de ce nu ne durea nu stiu, ca erau destul de groase cartile alea. sau ne bateam cu caietele de fapt? uite ca nu mai stiu. da cred ca si cu cartile. si cred ca joaca asta am practicat-o si o bucata din liceu. cand ar fi trebuit sa fi depasit momentu de ceva vreme.

ultima data cand am auzit pe cineva razand la o carte luata in cap a fost prin anu patru, cand l-a pocnit cristinica pe rosca cu This is PR-ul la un curs. (pentru necunoscatori, this is pr este o carte mare, cartonata, de vreo 700 de pagini)

vineri, 19 septembrie 2008

Trop-trop-trop-poc




io acu nu stiu ce sa fac. am gasit aceasta superba potcoava din portretele alaturate. cum am gasit-o, asa am pastrat-o. cu microbi si pamant pe ea. chestia e ca daca o spal, o sa si piarda din farmec si autenticitate. daca o las asa... ce sa zic... nu pot sa ma joc cu ea decat prin punga, ceea ce e incomod. plus tin o sursa ingrozitoare de infectie in casa. e clar, imi trebe un atelier de lucru. si o salopeta. si o masca din aia de sudor.

mi-ar fi placut sa vad reactia muncitorilor cand au gasit potcoava in sant. si reactia stapanului calului cand a vazut acasa ca a pierdut o potcoava. si reactia calului cand a gandit "hmm... ce-as mai umbla descult prin iarba asta..." si a venit un spiridus de la doamne-doamne, i-a facut cu ochiu si l-a descaltat la un picior. sigur era iarba pe-acolo cand a trecut calu, ca potcoava pare foarte veche. si cum n-or fi luat oamenii potcoava care statea acolo de atatia ani de a acoperit-o pamantul si au tras si un strat de beton peste ea.

si mai vreau sa stiu daca atunci cand calul merge tropa tropa tropa tropa face cate un tropa pentru fiecare picior, sau e doar efectul sonor general.

si ce chestie, ca in ultima vreme am tot auzit/citit povesti cu cai si uite ca primu lucru care mi-a iesit in cale a fost o potcoava!

luni, 15 septembrie 2008

La multi ani tuturor baltoacelor nascute astazi!

Hamlet manca omleta?

si daca manca, nu sesiza asemanarea de nume?

pe vremea cand era maica-sa mica, or fi fost aceleasi jucarii care erau si pe vremea lui hamlet? ce e sigur e ca nu-l certa daca nu se spala pe dinti, pentru ca nici el nu bea doi litri de cola pe zi. mos craciun nu venea, desi ar fi meritat. hamlet nu si-a cerut niciodata voie sa mearga la concerte. n-a cerut bani de tigari sau de film. NU s-a uitat la tom si jerry. nu l-a obligat nimeni sa mearga la dispensar sa-si faca vaccin. nu cred ca a avut carti de colorat.

lucrurile personale ale lui hamlet, inclusiv ciorapii rupti cu care umbla prin casa cand era plictisit, stau intr-o cladire speciala, in cutii patrate de sticla lustruite cu detergent de un om platit special sa faca asta de doua ori pe saptamana. Hamlet l-ar fi numit probabil "lustruitorul regal de geamuri protectoare ale ciorapilor mei rupti" si asta ar fi fost o functie dintre cele mai importante la curtea regala, pentru ca insemna un grad mare de intimitate cu printul. lustruitorul ar fi fost cu siguranta mai bogat decat obraznicaturile care vin sa se zgaiasca la ciorapii lui Hamlet si lasa amprente si guma de mestecat pe sticla. mai bogat si decat vizitatorii care ii pozeaza tablourile cu telefonul mobil. tablourile lui hamlet: poza lu mama pe cal, poza lu strabunicu mancand un ciolan de porc. cate ciolane de porc o fi mancat strabunicu lui hamlet pana a terminat pictorul lucrarea?

ciorapii lui hamlet or fi chiar ai lui, sau s-or fi incurcat din greseala cu ciorapii lustruitorului? farfuria lui hamlet e la muzeu pentru ca e o farfurie frumoasa, sau pentru ca a fost a lui hamlet?

stiai ca hamlet a fost un print din danemarca, dar si o broasca de hartie?

duminică, 14 septembrie 2008

turn out the light, start waiting for the sun

prima zi de toamna a fost mai demult, intr-o seara, acum vreo doua saptamani. veneam acasa si ascultam exact "when the music's over". batea vantul si ma zbarlisem cu tot cu pulover si blugi. in fata blocului nu era nici o pisica, in schimb la usa erau ingramadite niste frunze uscate. casa scarii arata de parca nu mai trecuse nimeni pe-acolo de ani de zile, plina de praf si luminata slab. cand am inchis usa s-a facut liniste si vantul a ramas afara. spre sfarsitul lui august incepe un vant sec si destul de puternic, care se face tot mai rece. de la el incepe toamna, o simti chiar daca inca mai e vara si in timpul zilei te sufoci in autobuz.

"Stuck her with knives in the side of the dawn/ And tied her with fences and dragged her down". gata vara.

duminică, 31 august 2008

reactii & stuff









Arboribuz









"Buna ziua, eu sunt Lupul cel Bun"
"Aha, aha, si domnul pe care-l mangaiati cine e?"
"Pai domnul e coada mea."

doamna vrajitoare a aruncat cu un pestisor dupa noi si mie personal mi-a dat covrigi dintr-o piele de cap de om. covrigi buni, foarte buni, desi scufita rosie sustine ca erau otravitori.
pe de alta parte, scufita rosie zicea si ca vrea sa vanda padurea, ca sa scape de lup, care o iubea cu pasiune, la fel ca si pictorul. amandoi cantau pentru ea, in timp ce padurarul isi facea manichiura cu toporul si-si ascutea drujba.

High Life Buz




Aici, in high life buz, sustine Blanche -doamna in rosu cu boa de pene- ca l-a cunoscut pe Pieeeerrre, sotul ei. Doamna, dupa cum nu vedeti in imagine, are 70 de ani. In prezent traieste intr-un conac cu ecou, impreuna cu 10 pisici albe pe care le cheama tot Blanche. Ii place la nebunie sa se auda strigata, desi stie ca e numai ea in casa. Inca il mai iubeste pe Pierre, mort in prezent si fost pianist la high life buz.

nenea cu draperii pe fundal ne-a dat flori inainte sa coboram. ura!

Buz-buz?




dupa ORE de panda prin statii, pe frig, vant si in final soare orbitor, am reusit sa prindem toate cele trei autobuze din "Transport iesit din comun". si bine-am facut, sau bine ne-a facut. la anu am hotarat sa fugim cu un circ sau cu o trupa de teatru ambulant, eu si cristinica. o sa fugim fix dupa ce termina si ea cu masteru, c-am zis ca nu e bine sa fuga asa, cu studiile neterminate. o sa incercam sa fugim cu ei - http://www.ilotopie.com/

primele poze sunt din bizar buz, prima imagine e cu "la popa la poarta i-o pisica moarta/care sta de vorba cu un soarece mort si el". urmeaza omul care vorbea despre mere, oua si gaini originare, omul care canta catarat pe barele de sustinere, doamnele in membrana miscatoare, domnu cu scamatorii si prietenu nostru, scheletul.

duminică, 24 august 2008

Ce-ar fi

daca s-ar vota o lege care sa le oblige pe firmele care isi fac reclama prin flyere sa ne considere angajatii lor?

viata unui fluturas se desfasoara asa: niste oameni il fac si il tiparesc, alti oameni ii dau drumu pe strazi si in sfarsit, alti-alti oameni il primesc si fie ca-l citesc fie ca nu, sunt obligati sa se ocupe de ultima faza: aruncarea la gunoi. daca primesc, de exemplu, in cutia postala un pliant, pe care nu l-am cerut, cu oferta de la carrefour, carrefour ma forteaza sa-l iau si sa fac efortul de a-l duce la gunoi. deci na... nu prea e corect.

joi, 21 august 2008

Ce zice gugal cand ii ceri poze cu cocktailuri :)


zice si el ce poate. in general chiar de cocktailuri. da' mie mi-a dat, la cautarea asta, si o nutrie. dupa luni de zile, poza cu mosu si fie-sa in vama band bere la ovidiu a fost detronata. acum pe desktop la munca am aceasta creatura rotunda, paroasa, cu doi dinti si mustati in evantai, absolut superba. problema e ca de cate ori o vad rad. tare si mult. si nu pot sa stau fara s-o vad, ca ii simt lipsa si ma atrage in mod inexplicabil. ma uit si ma uit la ea, rad si rad, ca proasta-n lemne.

am mai patit asa cu doua cozi de matura, intr-un magazin din pitesti. da asta a fost demult de tot si e o poveste un pic mai jenanta, pentru ca mi se parea amuzant numa mie.

poza cu nutria e, bineinteles, de furat de pe google. cui o fi facut-o... sa-i dea dumnezeu sanatate :) si-un stomatolog bun la copii.

miercuri, 20 august 2008

pepeni dulci la oferta

Sub cartonul pe care scria chestia asta dormea o tanti. Tipa isi facuse un fel de pat din lazi, destul de scund, la picioare se sprijinea pe doua stive de cutii de oua. Patul era facut frumos, cu un cearsaf alb cu flori roz, cam decolorate. In loc de tablie, la celalat capat, avea cartonul asta imens pe care scria chestia cu pepenii la oferta. Tipa dormea intinsa fleasca pe burta, cu mainile desfacute, indoite din cot, pe langa cap. Nici n-a auzit cand am trecut, n-a tresarit nu nimic. Dormea intr-o fusta lunga de blugi si o bluza rosie. Avea parul luuuung lung si negru, prins in coada. Cadea si lumina foarte misto pe ea si pe patul ala, zici ca era de la o veioza intr-un dormitor normal. Numai ca era afara pe trotuar, la doi metri de piata.

marți, 19 august 2008

Ce-am visat vara asta



Sarmale. Sunt luni de zile de cand plang dupa niste sarmale. Cam de cand am fost la bunica-mea ultima oara prin mai. Nu e saptamana in care sa nu-mi aduc aminte de sarmale. Si AZI, marsavia marsaviilor, cineva din bloc face sarmale. De-alea adevarate, cu varza murata. Recunosc mirosu de sarmale cu varza murata si-n somn. Mai ales in somn. Il visez.

Imi vine sa ma duc repede sa fac o mamaliga si sa plec cu ea pe scara, sa bat la usa omului si sa-i propun o colaborare.

si pentru ca nu eram io destul de amarata, cica mama lu cristinica vrea sa faca sarmale saptamana asta, si marana are sarmale chiar la ea in frigider, congelate. cum dom'ne, cummmm????

sâmbătă, 9 august 2008

Intr-o zi, Dracul era in toane bune (II)

  • "Intr-o zi, vulpea-i zice:
- Neam Sarac, vrei sa te-nsori? El a zis:
- Ce-ai, vulpe?"

  • " - Nu se poate!
- Sa-ncercam."

  • "Seara vine barbatul si vede ce era pe-acolo. Ea era si beata de vin, tuica nu bea..."
  • "O duc greu oamenii-n tara asta, cuvanta negustorul. De ce nu faceti rost de-O PISICA?!"
  • "Pisica? se mirara oamenii. Ei nici nu stiau ce-i aceea PISICA."
  • "Cand, deodata, vazu PISICA langa catargul principal!"
  • "Sunt toti? Unde-i Pisica? Domnule presedinte!!"
  • "Evident ca lupul a fugit, speriat de tropaitul presedintelui nostru..."
  • "Iar domnia ta, domnule presedinte, sa dai si cu copitele!"
  • "Bunica dracilor era la fereastra si privea."
  • "Dracii plecasera la padure, sa taie lemne pentru foc si nu era acasa decat bunica lor."
  • "Se sterse la gura si, drept multumire, il pofti sa se plimbe putin prin iad."
  • "Se repezi la el, ii taie capul, apoi il inghiti cat ai clipi din ochi. Capul lui Kamir il opri pentru a-si impodobi cu el casa."
  • "Nu ma-ndoiesc c-au sa se bucure peste masura cand vor afla ca m-a cerut de nevasta Dumnezeul turcilor."
  • "Ea il astepta toata ziua, rezemata de fereastra de sub acoperis. Si poate ca-l mai asteapta si astazi. El, neavand altceva mai bun de facut, incepu sa colinde lumea in lung si in lat, povestind fel de fel de lucruri."
  • "Mergem impreuna pana-n marginea puntii si acolo, varat in sac, eu iti dau branci in apa cu draga inima."

marți, 5 august 2008

"Impresii despre desene"

"5 aug 08, 03:09
dialog: aia jack piratul cel teribil cu sabia aia de canta
5 aug 08, 03:09
dialog: o avetzi pe aia cu sabia ???
5 aug 08, 00:21
?: ma roxi tu esti idioata
5 aug 08, 00:01
roxi: imibag pl k merge naspa saitu asta nu pot vedea k mi se tot intrerupe
4 aug 08, 23:54
roxi: sunteti prosti
4 aug 08, 23:38
ALINUTZA: ii f fain,da mai bagtatzi ceva nou cu barbie pls
4 aug 08, 21:46
gabytza: vrei sami exprim parerea..siteul e varza...mai bina va bagati pl in el..e varza ..de kkt
4 aug 08, 21:46
gabytza: vai vai...cine draq mai intelege limba ungureasca
4 aug 08, 21:42
gabytza: hai ma dute in plm mai diaz
4 aug 08, 21:41
gabytza: dmn numi apare jetix...mi apare U
4 aug 08, 19:32
ruxandra: ee ff fain desenele astea
4 aug 08, 19:08
mary: nu imi apare jetixul
4 aug 08, 19:00
rares: :biggrin:
4 aug 08, 18:44
rares: nu stiu despre voi, dar mie imi merge
4 aug 08, 16:00
eu: de ce nu merge cartoon network??????????????? ,,sal faca cineva sa mearga ...laoncolo!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
4 aug 08, 14:35
qwe: wa butilor depinde de internet de ex la mn merge
4 aug 08, 14:02
MARA: nu merge jetix
4 aug 08, 13:34
raluk: faine ,,,,nu m-am mai uitat de mult la desene
4 aug 08, 13:21
Baia De Aries: bag pula in el..nu mai suport...de 10 ori am incercat sa intru pe jetix...si imi intra tot pe u...c plm are"

sursa: site-ul pentru copii http://www.desene-animate.eu/
no comment.