luni, 24 martie 2008

uite musetico, o sa vezi ca se poate!


m-am gandit mai intai sa fac un bar care sa arate asa, dar dup-aia m-am gandit ca as putea sa si locuiesc in barul ala, asa ca mai bine o sa fie casa.

casa o sa fie facuta toata din bule, cam ca in imaginea alaturata. acoperisul bulelor, adica partea de sus, o sa fie din sticla transparenta, roz cam ca asta din desen, dar... na... transparent-sticlos. e. prin tavan o sa se vada tavanul camerei-bulei alaturate, intersectandu-se cu tavanul bulei in care stai. bulele o sa fie inegale ca marime si forma, bineinteles. probabil ca o sa fie niste bule mai plate, pentru ca, asa cum zicea musetica, trebuie sa si mergi prin casa aia si sa se tina lucrurile pe ea. da poate sa fie bule cu partea de jos mai plata si atunci e ok. si nu o sa te vada oamenii de-afara pentru ca nu o sa fie tot transparent, numai partea de sus, si eu oricum nu sunt asa inalta sa ajung cu capul pana la tavan.

casa trebuie neaparat sa fie undeva afara, nu langa blocuri, c-o s-arate ca naiba. ar fi bine undeva in padure, da nu stiu daca o sa mearga culoarea cu frunzele. cel mai bine ar fi pe un camp. sau pe un bloc. de fapt asta e. o sa fie pe un acoperis de bloc, ca sa pot sa-mi bag si net si sa nu fac zece ani pana-n oras.

e, deocamdata e un proiect in lucru. e bine ca l-am desenat deja, exista o schita si problemele cele mai mari au fost rezolvate (aia cu podeaua si aia cu vazutu din strada). io zic ca se poate. si nici nu trebuie sa fie prea mare. trei-patru bule sunt suficiente, si ca sa se vada frumos pot sa mai pun cateva bule mai mici, nefunctionale, de decor.

de fapt rozul ala ar trebui sa fie un pic, doar un pic, mai spre portocaliu.

joi, 20 martie 2008

numitorul comun al sistemelor este ca sunt proaste.

Mi se pare un text misto de expus la locul de munca. As face o paralela intre comunism - ca epoca de glorificare a muncii si a sambetelor si sarbatorilor petrecute la munca - si capitalism, hai sa-i zicem si-asa, in care cuvantul casa este extraterestru, dorinta de a petrece timp cu familia este o gluma, iar femeile, la angajare, sunt intrebate direct daca sunt insarcinate, planuiesc sa ramana insarcinate sau sunt pe cale sa se marite. Mi se pare idiot sa organizezi petreceri de Craciun sa zicem la firma si sa obligi moral angajatul sa fie prezent la ele si in acelasi timp sa-i refuzi inca o zi libera in care sa stea acasa cu copilul/prietenii/gagica/gagiu cu care probabil isi doreste mai mult sa stea de Craciun. Mi se pare idioata pretentia ca oamenii de la locul de munca trebuie sa fie ca o familie pentru tine. E adevarat ca inevitabil te legi mult, mult de tot de oamenii din jur, mai ales daca ai noroc de oameni misto, cum mi s-a intamplat mie :D. Dar in nici un caz nu mi se pare sanatos sa pretinzi un atasament egal cu cel pe care il ai fata de membrii familiei. Nu e credibil.

De comunisti nu pot sa zic decat ca, din auzite si dintr-o infima experienta personala, nu-mi plac.

maricica+grigore=graham. asa.

miercuri, 19 martie 2008

Gainile, aceste bipede minunate!!!

o sa fac si asta intr-o zi. o sa proclam o zi internationala a gainii. un fel de 8 martie omagial. pentru gaini. pentru ca sunt pur si simplu...... of. :)


GAINA - o trestie ganditoare.


ti-am promis ca n-oi mai be... da' io nu ma pot tine...


Taiati-i capul!!!



Comisaru' Moldovan

ultima regula a plantatiei

este "sa-ti placa ce faci". sa te-nnebunesti dupa ce faci. sa fie pasiunea vietii tale. sa fii lesinat dupa munca ta. ca sa nu iti dai seama ca te-au facut sclav si ca te dezumanizezi pe zi ce trece, ca nu mai stii nimic de tine. daca iti place ce faci, cum sa fie o problema sa faci lucrul asta toata ziua?!?!?!

citat dintr-un interviu de angajare: "ce-ai sacrifica tu pentru publicitate?". nu stiu ce raspuns astepta omul ala. ce naiba sa poti sa sacrifici? daca sacrifici tot ce esti tu in afara de om care lucreaza ce mai ramane din tine si de ce te mai vor? de ce trebuie neaparat sa sacrifici ceva si nu poti sa-ti faci treaba frumos, ca pe un lucru normal, fara exagerari si gesturi patetice? de ce te mai intreaba la interviu ce altceva mai stii sa faci in afara de publicitate, daca oricum ei nu au nevoi de tine decat daca reusesti sa sacrifici celelalte lucruri pe care le stii?

cat de mult esti dispus sa mori pentru noi?

o fi si din cauza ca publicitatea nu mi se pare o cauza pentru care sa merite sa sacrifici ceva. nu zic ca nu e super importanta si ca nu prea poti sa faci nimic fara ea. da nu mi se pare mie ca e din seria de lucruri care sa aiba nevoie de sacrificii. daca era vorba de medicina, lucru intr-un laborator, in politie, habar n-am, chestii de-astea, cred ca intrebarea aia cu sacrificatul avea un rost.

o caracteristica a joburilor frumoase e ca sunt limitate. joburile in care nu te dezumanizezi si care prin specificul lor te tin viu sunt destul de putine. insuficiente. mai e si chestia ca nu toti oamenii pot sa faca joburile astea frumoase, nu toti se pricep.

daca nu ai un job misto poti macar sa ai un job pe care sa-l faci cu placere. din motive de colegi si alte chestii. sau pur si simplu pentru ca esti bun la ce iti cere jobu ala si siguranta ca nu ai cum sa gresesti te lasa sa traiesti linistit.

inca mai am momente de bucurie extraordinara ca nu mai trebuie sa fac teme la matematica si ca nu mai trebuie sa imi fie frica de nimeni. e foarte misto sa nu iti fie frica de munca pe care o faci. toata chestia asta cu frica de greselile de la munca e, in cele mai multe cazuri, o prostie (nu vorbesc de medicina, cercetare, etc.) si o presiune inutila.