joi, 20 martie 2008

numitorul comun al sistemelor este ca sunt proaste.

Mi se pare un text misto de expus la locul de munca. As face o paralela intre comunism - ca epoca de glorificare a muncii si a sambetelor si sarbatorilor petrecute la munca - si capitalism, hai sa-i zicem si-asa, in care cuvantul casa este extraterestru, dorinta de a petrece timp cu familia este o gluma, iar femeile, la angajare, sunt intrebate direct daca sunt insarcinate, planuiesc sa ramana insarcinate sau sunt pe cale sa se marite. Mi se pare idiot sa organizezi petreceri de Craciun sa zicem la firma si sa obligi moral angajatul sa fie prezent la ele si in acelasi timp sa-i refuzi inca o zi libera in care sa stea acasa cu copilul/prietenii/gagica/gagiu cu care probabil isi doreste mai mult sa stea de Craciun. Mi se pare idioata pretentia ca oamenii de la locul de munca trebuie sa fie ca o familie pentru tine. E adevarat ca inevitabil te legi mult, mult de tot de oamenii din jur, mai ales daca ai noroc de oameni misto, cum mi s-a intamplat mie :D. Dar in nici un caz nu mi se pare sanatos sa pretinzi un atasament egal cu cel pe care il ai fata de membrii familiei. Nu e credibil.

De comunisti nu pot sa zic decat ca, din auzite si dintr-o infima experienta personala, nu-mi plac.

Un comentariu:

clarimonda spunea...

sunt perfect de acord cu tine. sa fi mare... si in continuare