sâmbătă, 19 aprilie 2008

muzica e care iti scoala paru pe mana



oricare ar fi ea. adica de orice fel. Pasarea Colibri are niste cantece foarte simple, cantece asa, mai mult in joaca, mai un cover, mai o chestie, da uite ca si dupa ani (ANI!!!!) de ascultat muzica, am lalait cu gura pana la urechi ca "Toti suntem putin luati", "Locuinta mea de vara e la tara" si mai ales "Ma lustruisem pe bombeu". Si cand a inceput Pittis cu "nu conteaza cat de lung am parul" mi s-a facut pielea gaina ca-n liceu cand o cantam in fata la tipsy sau pe trivale. Nimeni nu canta chestia asta ca el, pentru ca a avut exact vocea si atitudinea pentru cantecul asta.

Cel mai rau imi pare ca nu am prins nici un concert pe viu cu Pittis. Rau de tot. E fenomenal cata emotie poate sa provoace omul asta prin liniste si blandete. Cata eleganta si echilibru poti sa gasesti la un om cu parul lung zbarlit, un om care s-a imbracat toata viata in blugi si a protestat pentru lucrurile in care credea fara sa se tavaleasca pe jos, fara sa se isterizeze, fara sa dea cu sticla de trotuar, fara sa faca parada cu motocicleta lui cu X cai putere sau ce-o avea ea. Fara lanturi, fara tinte, fara depresii, droguri, perioade negre, gagici batute. daca a avut si de-astea, probabil si le-a tinut pentru el, in ce a facut ca artist sigur nu au ajuns.

A fost in club a o seara in memoriam Florian Pittis si am reusit sa ma si duc la ea. nu am reusit sa imi insusesc conceptul de "in memoriam Pittis", ca nu-mi vine sa cred ca un om ca asta poate sa fie mort. e un dezechilibru pe care nu are cum sa-l fi patit. un fapt care nu ar avea cum sa se fi intamplat pentru ca... nu poate sa se lipeasca de el. e ciudat.

Rock frate!

2 comentarii:

Monyk spunea...

Livia... te iuvesc! Nu sunt pe invers dar frumos, frumos!

Monyk spunea...

era iubesc, nu iuvesc. dar intelegi tu