vineri, 30 mai 2008

carte.

scrisa de un turc. mie nu mi-au placut turcii niciodata. nici tatarii. pentru ca trebuia sa fiu un urmas demn de stramosii lui care purtasera si refuzasera sute de ani asuprirea otomana. semiluna, salvarii, verdele si galbenul, hangerele, carbunii incinsi, carnea de cal si cadanele. nimic nu mi se parea mai rau, prost, urat, balos si paros decat un turc. asta a fost etapa 1.

etapa 2 a fost cand am dat de nastratin hogea. om bun. nu parea turc.

etapa 3, cand m-am apucat sa recitesc din 1001 de nopti, dupa ce sa zicem ca depasisem varsta povestilor. (ha ha, ce prostie!). de-aici au inceput sa-mi placa turcia si orientul. de aici si de la o mini etapa in care am dat de omar khayyam, persan, da aproximativ din acelasi film.

era noastra: am o carte care, pe langa ce zice ea despre un om si despre sensul vietii (lui), zice si multe, multe chestii despre turcia. e o atmosfera in cartea aia de imi vine acu sa las totu balta si sa ma urc in primul autocar. cu avionul n-ar fi tocmai in spiritul cartii :)

e cu stradute, cu diminutive, cu niste cuvinte spuse in asa fel incat iti vine sa le plangi de mila, sa le iei si sa le legeni. fiecare ceasca, fiecare pietricica, fiecare raft prafuit de vitrina. e o carte care, in afara de povestea ei, te face sa simti povestile care stau pitite prin colturi. povestile turcesti sunt frumoase pentru ca au multe culori, multa caldura, o dezarmare si o familiaritate de mamaie care te pupa cu tzoc pe obraji.

prima jumatate de carte e mai frumoasa decat a doua. ce-mi vine sa fac dupa ce am citit cartea asta? sa ma asez pe jos, sa iau o foaie si un creion, negru inchis, si sa desenez un copac cu toate detaliile pe care le are el, frunza cu frunza, celula cu celula. si in desen sa se vada si cum se plimba clorofila prin nervuri.

szorenyi, o mie de ani pace!:)

joi, 29 mai 2008

pai da:)

Adela Rapeanu: cica dispar bananele
Adela Rapeanu: au o ciuperca
Adela Rapeanu: si le omoara
Adela Rapeanu: Semnalul de alarmă privind dispariţia bananei a fost dat în cartea "Banana: Soarta Fructului care a schimbat Lumea"

http://www.realitatea.net/oamenii-de-stiinta-avertizeaza-ca-bananele-vor-disparea_289287.html


sa ne organizam cumva:)

ce e trist la bancurile cu emo

pai asta e trist. ca brusc, de vreo 3 saptamani, toti s-au trezit sa trimita bancuri cu emo. multe. le primesc de peste tot, le aud peste tot. nu cred ca fenomenul, miscarea asta, cum s-o chema ea, nu exista inainte de astea 3 saptamani. si daca asta ar fi o parte de campanie publicitara ca sa transforme in moda, sa castige oameni care sa cumpere niste toale, niste pantofi, niste discuri, niste sticle, niste zorzoane si alte balarii, atunci ar fi foarte trist si mi-ar fi foarte greata. ca de oamenii care impart fluturasi cu partide si primari pe strada si nu au nici o tresarire cand intind pliantul unui om care plange sau peste care tocmai a dat masina sa zicem.

un prof de la scoala ne-a zis odata ca flower-power a murit in momentul in care a devenit o moda si ca transformarea lui in moda a fost facuta constient de cei care nu aveau nici un interes sa existe flower power. naiba stie. poate o muri si chestia cu emo in acelasi fel, desi emo si flower power pleaca de la chestii diferite si nu e comparabila refuzarea industrializarii etc. cu sinuciderea, taiatul pe maini si alte "bunatati" pe care le fac niste copii mai mult sau mai putin amarati.

marți, 27 mai 2008

vine canicula, da numai daca vrea ea.

:))) asa. bun. titlu mare, alb pe rosu, la realitatea: "VINE CANICULA". Invitat in emisiune: doamna de la meteo. dialogul, aproximativ: "doamna, vine canicula? - Nu. - AAA, da, 34-35 de grade sunt aproape de pragul de canicula... - Sunt aproaape, dar nu depasesc si temperaturile ridicate nu o sa dureze ai mult de 2-3 zile, dupa care frontul de aer cald o sa fie impins si in locul lui o sa vina un val de racoare. - deci sa-nteleg ca va trebui sa trecem de la calduri sufocante la frig si haine groase? - Nu, temperaturile n-or sa fie asa mari si nici foarte scazute, nu e cazul sa trecem la pulovere sau mai stiu eu ce". Cam asa a fost tot interviul. Exact in momentul in care meteoroloaga zicea ca nu, nu vine canicula, titlul rosu de la baza ecranului a fost marit de vreo zece ori. hi hi hi.

miercuri, 14 mai 2008

A!

a mai observat cineva ca anu asta, de ziua europei, europa n-a dat nimic de baut? nici concert, nici artificii in piata constitutiei nici nimic? sau am observat numa io pentru ca nu ma uit la stiri?!?! sau in ce zi suntem azi?

asa, si-acum poze cu oameni II



o femeie de vreo 50 de ani, tiganca, grasa, zdravana, imbracata intr-o rochie lunga si larga dintr-o catifea proasta, subtire, imitatie de piele de tigru. Pe cap avea un batic rosu aprins, care-i statea ca un coviltir. Fata de sub batic era maronie, tabacita si latareata, cu niste ochi negri-negri si gene lucioase.

poze cu oameni

de ce am io mereu reactii intarziateee?? aseara pe la unu, aproape de Orizont, pe o insula de-aia pentru pietoni, in mijlocul strazii, veghea la lumina stelelor si-n umbra tufisurilor ornamentale un cort electoral. era un cort de la PDL-PD-CaPaMsI (aia cu portocaliu), dar asta nu conteaza foarte tare. bine ca era. In el - lumina. in conul de lumina - un scaun. si pe scaun... un Ommm. Mare, gras, portocaliu din cap pana-n picioare, dormea cu capul in piepto-burta, bosumflat ca o bezea uriasa. Pe cine pandea el acolo la ora aia e greu de spus.

Si NU i-am zis taximetristului sa opreasca, NU m-am dat jos, si NUUU i-am facut poza. of, si ce rau imi pare acum...

nici macar un pahar cu lapte nu i-am dat lu bietu nene, o poveste cu ursuletul martinel, nimic, nimic... of, of, of.

joi, 8 mai 2008

cartea babei

intre teatrul mic si statia de la tnb sta sprijinita de un zid, de vreo cativa ani, o batrana care cerseste. Nu zice nimic, sta ghemuita in cadrul unui geam de demisol si pe ploaie si pe soare. De obicei doarme, cu cateva monede sau coji de paine adunate in sort.

ieri tinea o carte deschisa pe genunchi si se rastea la ea. o certa, era furioasa, ii explica ceva si gesticula cat ii permitea spatiul de o palma pe care il ocupa.

azi tinea aceeasi carte pe genunchi si ii vorbea sau o citea plangand. si o mangaia.

o carte noua, cu foile foarte albe si literele foarte negre, straina si de sort si de genunchii batranei.

Ta na naaaaa.... SUPA DE TAITEI


supa de taitei e o supa despre care nu se vorbeste decat dupa ce mos craciun a zis personal ca ai voie si meriti. tine pur si simplu de magie. supa de taitei creste si se inmulteste la bocsa, unde e si tara ei de origine

taiteii sunt de casa. nu poti sa faci supa de taitei si sa obtii rezultate multumitoare daca nu ai taitei de casa. de casa lu buni. orice efort in acest sens este inutil si sortit esecului.