vineri, 25 iulie 2008

si uite-asa m-am hotarat sa ma marit


dupa ce am copt vinetele am avut revelatia asta. pe care am mai avut-o odata, cu niste cartofi prajiti. de fapt sunt din acelasi film: vara, bucataria cu geamul deschis, aragazul duduie, aerul e cetos de caldura, plus mirosul de vinete care se coc pe plita. nu in cuptor, ca nu-i acelasi lucru. neaparat pe plita. asa afumi toata casa. e un miros pe care as da orice sa-l am intr-o sticluta undeva si sa-l pot mirosi din cand in cand. Pe bara de la cuptor neaparat atarna niste servete de bucatarie mozolite, facute folomoc in graba. vinetele pe plita sfaraie si fumega, si tot asa fac si cartofii pusi in ulei la prajit. din timp in timp, cand pui o serie noua de cartofi, sfaraie si fumega si mai tare. dupa ce injuri ca unul dintre servete s-a parlit de la flacara scoti capu pe geam si racnesti dupa copiii care se joaca frumos pe campul din spatele blocului "haida la mancare maaaaa!!!"

cam asa arata o casa adevarata. de oameni. acum cu vinetele astea mi se pare ca nimic nu poa sa fie mai frumos de-atat :)

ok, sa zicem ca tot in seria asta mai intra si zacusca.

miercuri, 16 iulie 2008

Pentru ca...

Si cimentul poate fi natural sau artificial. L'Oreal tocmai si-a marit familia cu noul sampon Elseve cu ciment. Ciment natural, asa sopteste discret doamna din reclama. Poate pentru ca nu vrea sa afle chiar toata lumea de acest produs miraculos care iti face paru maciuca, poate pentru ca-i e si ei rusine de ce-au pus-o oamenii aia sa zica. Sigur e ca, dupa ce au extras din toate materialele pamantului - perle (cum naiba faci extract de perla??), diamante, stejar pufos, carpinita, burete de vase si mai stiu eu ce - tot felu de substante nemaipomenite pentru sampoane a venit, iata, si vremea sa te speli pe cap cu un amestec inviorator de ciment cu clabuci.

io tot mai astept cu speranta in suflet samponul cu smoala, catran si intestine de peste. stiu ca se poate, stiu ca mos craciun o sa m-auda. de-aia astept, astept cuminte...

miercuri, 9 iulie 2008

utilitatea gatului la oameni

este ca poti sa te uiti pe langa el ca sa vezi concertu. daca oamenii din fata sunt mai mari ca tine. si sunt, ca nu e greu sa fie. mi-ar placea macar o data sa vad un concert peste capetele oamenilor. de sus in jos, sau de-a dreptul, nu de jos in sus, in varfu picioarelor si printre gaturi. si sa nu stau pe scaun :) si data viitoare, cand m-oi mai duce la concert, ma gandesc serios sa ma urc pe papainoage.

miercuri, 2 iulie 2008

cioplituri in frica


asta e un fel de sport. constient sau nu, il fac de o gramada de vreme. pana acum a mers si am scapat de multe multe prostii. de cate ori sparg o bucata de frica imi gasesc dupa ea ceva bun si frumos. daca o spargi nu inseamna neaparat ca dispare, da macar poti sa vezi peste ea si sa-ti vezi de treaba. mda. si acu, in mijlocu acestei chestii, la doispe si ceva noaptea, imi dau seama ca IAR am o lacusta in casa! pentru ca a inceput sa cante de dupa perdea. pic de liniste nu poa' sa aiba omu' aici. daca nu intra lacuste, intra gugustiuci. vrabii. mierle! acu vreo trei saptamani imi prajeam un ou si pe geamu de la bucatarie statea o mierla si se uita la mine. si anu trecut a intrat ditamai fluturele peste mine la dus. mda, si lacusta (cred ca e de fapt cosas, dupa sunet) continua sa cante. daca e aia de ieri nu e cosas, e un pui de cosas. cred.

da serios. cu frica. asa cred ca e. cioplibila. e asa de multa frica intr-un om ca nici nu stiu daca dupa ce scapa de toata frica de pe el mai ramane ceva in picioare. de fapt stiu. ca frica e gauribila, flexibila, mutabila, deci pana la urma fragmentele alea pe care e fixata trebuie sa fie mai tari ca ea, pentru ca alea sunt structura de rezistenta. mi-ar placea sa vad chestia asta desenata.

lacusta era mica, am prins-o acum. nu era cosas deloc. avea si burta putin rosie. s-o fi iritat de la perdea, e cam prafoasa. ieri am prins o lacusta in pat la mine. dormea. am luat-o si-am aruncat-o pe geam, ce sa fac. da inainte i-am facut poza. s-a uitat foarte urat si nervos la mine, nu cred ca i-a placut. e, treaba ei.