miercuri, 2 iulie 2008

cioplituri in frica


asta e un fel de sport. constient sau nu, il fac de o gramada de vreme. pana acum a mers si am scapat de multe multe prostii. de cate ori sparg o bucata de frica imi gasesc dupa ea ceva bun si frumos. daca o spargi nu inseamna neaparat ca dispare, da macar poti sa vezi peste ea si sa-ti vezi de treaba. mda. si acu, in mijlocu acestei chestii, la doispe si ceva noaptea, imi dau seama ca IAR am o lacusta in casa! pentru ca a inceput sa cante de dupa perdea. pic de liniste nu poa' sa aiba omu' aici. daca nu intra lacuste, intra gugustiuci. vrabii. mierle! acu vreo trei saptamani imi prajeam un ou si pe geamu de la bucatarie statea o mierla si se uita la mine. si anu trecut a intrat ditamai fluturele peste mine la dus. mda, si lacusta (cred ca e de fapt cosas, dupa sunet) continua sa cante. daca e aia de ieri nu e cosas, e un pui de cosas. cred.

da serios. cu frica. asa cred ca e. cioplibila. e asa de multa frica intr-un om ca nici nu stiu daca dupa ce scapa de toata frica de pe el mai ramane ceva in picioare. de fapt stiu. ca frica e gauribila, flexibila, mutabila, deci pana la urma fragmentele alea pe care e fixata trebuie sa fie mai tari ca ea, pentru ca alea sunt structura de rezistenta. mi-ar placea sa vad chestia asta desenata.

lacusta era mica, am prins-o acum. nu era cosas deloc. avea si burta putin rosie. s-o fi iritat de la perdea, e cam prafoasa. ieri am prins o lacusta in pat la mine. dormea. am luat-o si-am aruncat-o pe geam, ce sa fac. da inainte i-am facut poza. s-a uitat foarte urat si nervos la mine, nu cred ca i-a placut. e, treaba ei.

3 comentarii:

Laura spunea...

auleo, de ce umbla asemenea vietati la tine in casa? Eu am gasit ceva ce samana cu o omida in cada. Apoi inca una si inca una. Nu stiu cum se face pica in cada cand fac eu dus. Asa ca sa sar eu ca arsa afara din baie. Acu' mi-e frica sa fac dus.

Livia spunea...

:)) sa recunoastem, la toti ne e un pic frica de dus.

Cristina spunea...

stii ca mie nu mi-e frica de nimic. decat de mine.