duminică, 21 septembrie 2008

si asta de ce se leaga?

Incerc sa-mi aduc aminte de ce naiba radeam cand eram la scoala si ne dadeam cu cartile in cap. O activitate daunatoare organismului, cauzatoare de durere de cap si oarecum repetitiva si monotona. Ma gandeam mai demult sa fac un fel de lista cu toate motivele de ras, cu sursele rasului, pe categorii. Radacina comuna a lucrurilor si situatiilor amuzate era contrastul intre asteptare si realitate.

E, nu mai conteaza. important e ca nu-mi aduc aminte de ce ne dadeam cu cartile si caietele in cap, cine incepea si de ce. sigur e ca nu era o forma de agresivitate. era ceva ce faceai numai cu prietenii sau cu oamenii cu care te intelegeai. daca-i dadeai cu cartea-n cap cuiva cu care nu vorbeai era ca si cum te-ai fi repezit la primu strain de pe strada sa-i povestesti de ce te-ai certat aseara cu gagicu. bineinteles, nu stateam ca prostii sa ne pocneasca celalalt in cap, alergam prin clasa. era si o urmarire la mijloc. da sigur cel mai tare radeam cand ne nimeream. de ce nu ne durea nu stiu, ca erau destul de groase cartile alea. sau ne bateam cu caietele de fapt? uite ca nu mai stiu. da cred ca si cu cartile. si cred ca joaca asta am practicat-o si o bucata din liceu. cand ar fi trebuit sa fi depasit momentu de ceva vreme.

ultima data cand am auzit pe cineva razand la o carte luata in cap a fost prin anu patru, cand l-a pocnit cristinica pe rosca cu This is PR-ul la un curs. (pentru necunoscatori, this is pr este o carte mare, cartonata, de vreo 700 de pagini)

Un comentariu:

violeta spunea...

.........Iiiiii.......