luni, 27 octombrie 2008

umbra din om

in afara de urali, rusia, revista de rock, festival de muzica si alte herghelii verzi pe pereti mai aveam eu un plan. de care, voluntar oarecum, am uitat. asta era concertul cu jocuri de umbre. umbrele apartinand artistilor de pe scena.

imi plac umbrele pentru ca iau tot ce e mai frumos din corp si din om. e ca un proces de distilare. ce ramane e exact ce trebuie, nici mai mult nici mai putin.

cam in toate trupele, tobosarul e putin in umbra. il vezi numai de la brau in sus, daca te uiti printre chitarist si bass-ist, imobilizat in spatele setului de tobe. la chick corea & john maclaughlin s-a vazut umbra tobosarului, proiectata pe panza boxelor laterale. aia a fost, pentru mine, vedeta serii. numai pentru ea si tot merita sa ma duc la concertul asta.

tobosarul zambea, se mai stergea de transpiratie, mai strangea din ochi sau din dinti, ce sa zic, gesturi obisnuite de tobosar. umbra lui se incorda, pandea, mesteca vraji, mana caii, isi smulgea parul din cap.

n-am vazut ce faceau umbrele celorlalti. dar dupa cum a sunat concertul, mi-e clar ca toti au cantat mai ales cu umbra din ei.

am mai vazut umbre din astea cantatoare scapate de sub control, care apar nesupravegheate pe scena, la jethro tull in 2004 si la urma, in vama... acu vreo doi ani, nu stiu cat era. da le-as vedea si altfel decat asa izolat, accidental. scoala de umbre o fi existand?

joi, 23 octombrie 2008

Nu mananc niciodata iaurt.

nici n-o sa mananc. in nici un caz de la Activia. singura data cand mi-a fost pofta, dar rau de tot, de iaurt a fost marti seara cand am vazut un print cu o reclama la activia. era facuta pe vechiul model produsul nostru vs. alt produs, ca la detergenti.

pe jumatate de foaie era poza unui borcanel de activia, verde inchis cu galben, cu sagetele, scapariciuri, artificii si stelute. zicea de tranzit, de efect, de nu stiu cate zile etc.

in jumatatea cealalta era un borcan alb pe care scria cu albastru deschis (spalacit) "iaurt obisnuit". nici nu mi-as dori altceva de la un iaurt. daca as manca iaurt. numai atat sa stie: sa fie un iaurt obisnuit. pur si simplu. sa nu stie engleza, franceza, quark, corel, jawa. sa nu fie mai destept ca mine si sa nu-mi dicteze el cum trebuie sa mearga lucrurile prin organismul meu. sa-si faca treaba de iaurt si atat. nici mai mult nici mai putin. sa nu fie un iaurt-crema, un iaurt-frisca, un iaurt-pansament, iaurt-compot, iaurt-foie-gras. iaurt obisnuit sa fie si punct. si-atunci poate m-as obisnui si eu cu el.

joi, 16 octombrie 2008

Baba Promoroaca

"da, da, da. asa-i cand bate sarma. vezi, luceste acolo, daaa, stelele se plimba"

"cu paaaruul nins in vant, ce frig e-afaraaa... aduce bruma si frigul. eu sunt Baba Promoroaca. eu pot sa aduc si ninsoarea, si gerul, daaa"

"am scos ciocolata din sticla, gata. sarut mana. mi-ai sarutat mana? multumesc."

"avocatii astia stiu cum ii zice. Implex. Implex. Implex, da. Pai, ce-i acolo jos la fusta? Implex. Vezi. Asaaa... sunt numai bretelele"

"Numai pamantenii fac struguri din astia."

"Tu esti matusa mea, si cand eram mic uite-asa ma leganai pe genunchi."

"Nu vin. Am io drumul meu, care ma duce drept la mine, prin spate."

"Eu pot sa fac si capsuni. Si din alea care nu cresc in nici o padure!"

Niste pusti de liceu radeau si-si faceau semne.

"Radeti? Heheeee, raaadeti. Ce-ati intinerit!" Si asta le-a spus-o zambind, cu vocea aia blanda si calda, de ceai in cana de metal. o voce de spus povesti si de chemat gainile la culcare din poiana. vocea vrajitoarei din Hansel si Gretl, daca aia ar fi fost o vrajitoare buna. Daca si-ar fi dat jos paltonul larg mov-visiniu, sunt sigura ca in loc de corp ar fi avut un brad de craciun, cu turta dulce, figurine de zahar si ciucuri de sticla atarnati pe el.

maine ninge. sigur.

duminică, 12 octombrie 2008

cat story

Roscatica te-a crezut cand ne-ai povestit ca mos craciun trece des pe-aici si isi dorea foarte mult sa-l intalneasca.
noi nu eram asa convinsi, dar am zis s-o ajutam pe micuta. Pana la urma, poate povestea ta era adevarata.
ne-am impartit responsabilitatile si ne-am pus la panda.

am patrulat strada de la un capat la altul.
chiar am scotocit peste tot.
iiiiiii, in sfarsit o urma.
cu grijaaa, sa nu-l speriem!
heei, nu-i nimic aici, ne-ai pacalit. eu nu mai caut.
Roscatica se incapataneaza sa te creada.
Si tot mai asteapta sa-l vada trecand.

miercuri, 8 octombrie 2008

de unde vine

e senzatia aia ca te intepeneste ceva cand dai peste o imagine, o lumina, un miros, hai si un om pe care nu stii unde ai mai vazut-o/l-ai mai simtit. vine de undeva de unde ori ai fost demult de tot ori n-ai fost niciodata si desi e foarte frumoasa te intristeaza putin. si fara motiv. un fel de halucinatie, de nu stiu cum sa-i zic. daca as crede in reincarnare as zice ca "e de la ei". dar nici asa nu stiu daca s-ar explica senzatia asta jumatate tristete, jumatate bucurie si siguranta.

e bucuria aia care nu te face sa razi in hohote, sa sari sau sa bati din palme. mai mult parca te strange de creier, te curenteaza si-ti da asa un fel de paralizie de care scapa numai respiratia.

vine de la lumina de ploaie, de la munte, de la statul langa o stanca, de la mare dimineata, seara, noaptea si mai ales iarna sau in martie, de la mersu prin padurea de la bocsa pe vremea cand copacii erau atat de batrani ca rar intra cate o raza printre ei, de la geamu de la bucatarie aburit iarna si mai ales de la cantece, ca de exemplu asta: http://www.trilulilu.ro/an22ro/e5dd1ae78a64b2

duminică, 5 octombrie 2008

bucuresti. si mai e si toamna.

am un cd extraordinar, pe care l-am cumparat din cea mai pura intamplare. se cheama string a song, e cu berti barbera, nicu patoi si the songam string quartet.

are coperta exterioara maro, coperta interioara maro, o mini-carte explicativa - maro si o bucata de plastic pe care e fixat cd-ul propriu-zis. care e acoperit cu cover-uri dupa beatles, cohen, un nene nascut in 1905 - harold arlen, depeche mode, harry belafonte, led zeppelin, kansas, pink floyd si... na. altii. deci haos. in care oamenii scrisi pe coperta au facut ordine. au netezit, au imblanzit, au ademenit cantec langa cantec si au reusit o armonie.

asta e una dintre chestiile pe care stiu sigur ca le-as face cu drag toata viata: m-as face descoperitor de cd-uri frumoase. e incredibil cum poate sa-ti schimbe ziua un cantec frumos. un cd frumos e si mai si.

cd-ul asta se potriveste foarte bine cu bucurestiul.

am vazut si am citit zeci de reclame si texte care vorbesc despre ritmul orasului, ritmul zilei, ritmul vietii, Ritmul, The beat, Pulsul. nici una si nici unul despre armonie si melodie. ca si cum n-am putea simti decat periodicitatea, rutina, reluarea impulsului. si nu-i asta singura ordine, sigur-sigur. bucurestiul are. mult.

Firma Leni face angajari :)

facea. in 2005. 1 post software engineer. in rest aveau oameni cu leni de toate felurile si formele. un it le mai trebuia :)