luni, 27 octombrie 2008

umbra din om

in afara de urali, rusia, revista de rock, festival de muzica si alte herghelii verzi pe pereti mai aveam eu un plan. de care, voluntar oarecum, am uitat. asta era concertul cu jocuri de umbre. umbrele apartinand artistilor de pe scena.

imi plac umbrele pentru ca iau tot ce e mai frumos din corp si din om. e ca un proces de distilare. ce ramane e exact ce trebuie, nici mai mult nici mai putin.

cam in toate trupele, tobosarul e putin in umbra. il vezi numai de la brau in sus, daca te uiti printre chitarist si bass-ist, imobilizat in spatele setului de tobe. la chick corea & john maclaughlin s-a vazut umbra tobosarului, proiectata pe panza boxelor laterale. aia a fost, pentru mine, vedeta serii. numai pentru ea si tot merita sa ma duc la concertul asta.

tobosarul zambea, se mai stergea de transpiratie, mai strangea din ochi sau din dinti, ce sa zic, gesturi obisnuite de tobosar. umbra lui se incorda, pandea, mesteca vraji, mana caii, isi smulgea parul din cap.

n-am vazut ce faceau umbrele celorlalti. dar dupa cum a sunat concertul, mi-e clar ca toti au cantat mai ales cu umbra din ei.

am mai vazut umbre din astea cantatoare scapate de sub control, care apar nesupravegheate pe scena, la jethro tull in 2004 si la urma, in vama... acu vreo doi ani, nu stiu cat era. da le-as vedea si altfel decat asa izolat, accidental. scoala de umbre o fi existand?

Niciun comentariu: