vineri, 13 februarie 2009

c-un mar stricat toti suntem datori.

- da ce, alea care ti le pun eu nu-s bune?
- pai nu, ca au vanatai.
- eeee acu vrei sa fie toate la fel? asa-s merele, unu mai frumos, unu cu pete. eu cu alea stricate ce sa fac? nu tot trebe sa le vand si p-alea? ce sa fac, sa le iau acasa? V-ati invatat toti sa alegeti.
gata. mi-e rusine. nu mai fac!:)

3 comentarii:

vio spunea...

mda. io nu mai scăpam de o tanti vânzătoreasă de mere într-o zi când se nimerise să am rasta.

- un kil de mere, vă rog (nici măcar nu am avut tupeul să le aleg. erau mere gloden bune în orice anotimp şi în orice stadiu)

-auzi, dar cum te speli pe cap? zice ea fără să acorde nicio importanţă dorinţei mele care includea un kil de mere.

...mă gândeam...iar începe...mă rog, bag poezia-explicaţie cu descrierea acţiunii de a mă spăla pe cap. apoi zâmbesc şi îmi revendic kilu încă o dată.

-auzi, dar părinţii tăi ştiu?
-ştiu.
-şi ce zic?
...explic eu acolo amabilă ce zic ai mei şi cum au reacţionat...tot aşteptând merele şi să plec naibilui o dată.

-dar te superi dacă pun şi eu mâna.
......deja era târziu să bag vreun protest ceva. avea mâna în capu meu. îmi zic, las-o să se minuneze, poate îmi dă merele alea o dată.

dar nu...nu! a mai avut un set de întrbări de îmi venea să îi zic...tanti am venit după un kil de mere, n-am ştiut că mă voi transforma în maimuţa circului care a venit în sat...

cam asta...atâta am avut de spus:)

Livia Gyongyosi spunea...

=))))) si macar i-ai purtat noroc dupa ce te-a scarpinat in cap?

Alina spunea...

Mimi........
mi--------e.....aasaaa...o
....leene.....