vineri, 29 mai 2009

asa. am reusit.



tonomatul de cartele din imagine a avut o viata nefericita. a fost plantat, cu aprobarea primariei sectorului 2, drept in varful unei treceri de pietoni. in mod clar, casa lui nu era acasa, pentru ca statea in drumul tuturor si mai ales al meu. si eu cand ma grabesc nu vad stanga-dreapta, ci doar in fata si in linie dreapta, distanta cea mai scurta intre doua puncte (mate-fizica mi-a trebuit!).

si vazand eu ca tonomatul se simtea si el destul de penibil, dar nu stia ce sa faca, am hotarat sa-l ajut si am trimis un mail la primarie.

si peste doua saptamani mi-au raspuns. si peste alte trei... pam - paaaam. tonomatul s-a mutat, cu radacini cu tot, la un loc mai verde si mai frumos, unde e destul de vizibil, fara sa incurce insa pe nimeni.

vineri, 22 mai 2009

omul care facea ceva

-Sunt de-aici din bloc, de-aici din bloc.
-Pai si de ce rupeti pomul?
-Aaaaa, nu ie bune, nu se coc astea.
Harst, harst, trosc!
-Da de ce-i rupeti crengile?!?
-Pai are purici. S-a umplut de purici de-aia de copac. Si astea ce face el nu e bune de mancare. Il rup ca are purici si e langa bloc. Eu stau in blocul asta.

Bineinteles, cand ai un pom cu purici, logic e sa-i rupi toate crengile, sa-l tai sau sa-l smulgi din radacini. Nicidecum sa iei un litru de insecticid sau niste var si sa dai pe el. Si mai ales, in nici un caz nu e bine sa folosesti o foarfeca de tuns. E ideal ca pomul, in caz ca mai ramane ceva din el, sa ramana ciumpavit si plin de cioturi. Crengile sa ramana aruncate, vestejite, pe trotuar si gospodarii blocului sa dea vina, la o vorba si-o samanta, pe "nenorocitii astia de tigani si de evrei care au umplut tara de gunoaie. imputitii dreacu."

luni, 18 mai 2009

sublim. senzational. soc!

mi-a reusit orezul. da. da, da, da! dupa ani de incercari frustrante, cateva cratite arse, indigestii, mii de kile de orez transformate in coliva, pasat si naiba mai stie ce. da. mi-a ieeesiiiit oreeeezuuuu, mi-a ieeeesiiiit ooooreeeezuuuuuuu, mi-a iesiiiiit oreeeeeezuuuuuu. ha, ha, ha, ha, haaaaaaaaaaaaaaa

vineri, 15 mai 2009

ajungi la o varsta si degeaba






pe placuta aia de sus scrie 1885 :) i-as ura multi inainte, da vad ca sufera si de reumatism si de scabie si de galci si nu vreau sa fiu cinica.

ca sa mai visez un vis urat

a inceput furtuna. a inceput sa bolovaneasca ploaia pe un cos de aerisire al blocului, ceva cu tabla. a inceput si cainele de la parter sa latre. si-apoi a traznit si ne-a trecut la toti.

s-a facut liniste. asa ca aproape am adormit. am inceput sa visez o tampenie, dar era asa de trasa de par, ca mi-am zis in vis "bai, asta-i un vis de-ala tampit, eu ma scol!" si m-am sculat. o juma de ora m-am panicat ca o sa dorm putin si maine o sa fiu obsita si o sa dorm tot putin si sambata o sa ma scol devreme si o sa ma culc tarziu daca merg la noaptea muzeelor si duminica ma duc la o prietena. deci cat e ceasu? trei. bine. gata panica, somn!

au fosnit doua pungi, baba de deasupra a racait ceva pe sub pat, a mai tunat de doua ori si pana una-alta, mi s-a facut paru maciuca. mi-a trecut de somn, de tot si am deschis calc-ul. pe ecran era pustiu. poza cu plaja. nimeni. ce era, programe si chestii, se incarcau greu. cand credeam ca s-au terminat, mai aparea cate una, top!

gata, hai sa vad daca merge netu, precis le-a cazut astora reteaua de la furtuna. am stat si m-am holbat c-un nod in gat la alea doua calculatoare mici din colt si aproape m-am rugat sa apara pe ele globul ala pamantesc albastru. nici columb n-a fost mai fericit sa puna piciorul pe uscat.

si pe gmail, ce primisem? primu semn de viata adevarata in spatiu o sa fie asta:

"Gustos.ro Creveti cu piper si ardei grasi"

joi, 14 mai 2009

asfalt

am visat o chestie. hai sa incepem de-aici. am gasit un vizor pe un perete al casei. nu era un loc de unde sa se vada mare lucru, era un colt semi ascuns, dupa jumatatea de jos a peretelui. nu stiu cum nu-l vazuse nimeni pana atunci. peretele avea de fapt mai multe straturi scortoase de hartie veche pe el, m-am jucat cu mana peste ele si asa a aparut vizorul.
cineva a zis:
- poate ne urmareste cineva iar.
- da comunistii chiar va urmareau asa?
- m. nu prea. cateodata. asta s-o fi pastrat. ia sa vad.
m-am apropiat sa vad ce e dincolo de vizor. avea, in interiorul zidului, un fel de guler zdrentuit si colorat.
- cateodata faceau asa, faceau vizoarele astea ca pe niste caleidoscoape, sa-ti placa daca te-ai fi uitat prin ele.
- n-am nimic de-martit cu comunistii. nu i-am cunoscut.

nu stiu de ce sunt un profesor israelian intr-o facultate cu mobile de placaj alb si studenti putini, dar e clar ca sunt din echipa cealalta. si ca vor sa mi ia servieta. sau sa ma intrebe ceva. asa ca fug si sar scarile cum le saream cand fugeam in curtea scolii in pauza. ma tin de balustrada si sar ultimele 2,3,4,5 trepte. mai mult n-am incercat niciodata. am alergat pe toate laturile scolii, am epuizat-o. pot sa plec.

e mai frumoasa decat gara de nord. lucrurile s-au schimbat mult. cred ca totusi e o gara, nu o autogara, desi vad ca mai pleaca si autobuze din ea. plecam acasa, in vacanta, cei 4-5 prieteni ai mei de la caminul de studenti straini. basarabeni, turci si ce-or mai fi. nemancati de cateva zile, bucurosi de asta ca de un premiu: au reusit sa sparga banii si proviziile prosteste si sa se infometeze pana la absurd - castraveti murati si-atat. toti aveau, fara exceptie, cate o bucata mare de branza ranceda in dulapurile pentru mancare. om fi cumparat-o toti in aceeasi zi. o fi fost vreo promotie. una dintre noi, o fata, are unul dintre dulapuri indesat cu ananasi. din care nu a impartit nici unul cu gasca. urat. si branza ei parca e un pic mai mare. si pare sa aiba si ceva biscuiti.

Iau fiecare trenul. nu mai stiu cu care trebuia sa merg, poate mergeam in vizita. De pe scara rulanta lesina o baba cu batic rosu, decolorat in roz, si palton (pardesiu?!) bej. e o baba inalta, subtire, sub batic cred ca are parul lung. pana sa ma catar la ea, baba deschide ochii si se uita in sus. o intreb daca ii e rau, daca sa chem pe cineva. Pun mana pe telefon sa sun la salvare. langa mine e un coleg de generala, compus din fetele a doi colegi de generala, ca nu-mi dau seama cine e exact. dar spune ca a sunat el. acum suna. suna ocupat. ma reped in autobuzul in care s-au urcat doi dintre prietenii mei. mai mari ca mine. autobuzul inchide si pleaca. Unul dintre prieteni spune:
- Daca mananci ceapa, astora le e rusine. Bulgarii mananca ceapa. De-aia sunt mai fericiti.
- Eu cobor sa vad ce face baba.
Soferul nu ma injura. Ca sa ajung mai repede inapoi, o iau la fuga. Asfaltul e negru, proaspat turnat si are o elasticitate perfecta. Se alearga foarte misto pe el. Se termina la o intersectie. Incepe iar mai incolo. Alerg extraordinar de frumos. Ma mir si eu, ca nu sunt buna la sport. Un aurolac cenusiu si foios ma vede,vede activitatea asta ciudata si incepe si el sa alerge cativa metri. Il distreaza enorm. Apoi se opreste. O ia de la capat pe aceeasi distanta. Treaba lui, nu-l mai vad.
Inca un trotuar asfaltat frumos. Alterneaza cu petice urate, dar de fiecare data apare cate unul. Uraaaaaaaa!

baba nu stiu ce-a facut.

miercuri, 13 mai 2009

mara

- Tu stii sa gatesti?
- Da, sigur! Dar asa, in realitate, nu stiu.

vineri, 8 mai 2009

In fata la Politia Capitalei


trotuarul pe care nici un pieton n-a pus vreodata piciorul si pe care Politia Rutiera il stie doar din basme. spre bucuria taximetristilor.

marți, 5 mai 2009

Vai ce cantec urat am gasit!

Queensryche: If I Were King
cat p-aci sa-mi strice dimineata. el era pe city fm, eu imi cautam sosete in dulap. el zicea ceva de un frate care disparuse subit si tragic, eu deja ma gandeam ca am mai auzit abordarea asta jeluitoare la festivalul mamaia sau cerbul de aur.

incredibil cat de urat a fost cantecul asta. lesinat, cu versuri trase de par, cu refrenu asta penibil cu "if i were king i would trade all i have to have you at my side". o tristete din asta de telenovela, afisata pe toate gardurile, cam cum am zice: "baaaa, eu sunt erou, sufar! ia uite ce nasol mi s-a intamplat. ce stiti voi ce durere ingrozitoare ma roade pe mine noapteaaaaa, aoleeeeu de mama noaaastraaaa!".

n-am mai ascultat queensryche, dar am auzit chestii bune despre ei. si de ascultat ascult, 70% rock. si-mi place! imi place soldier of fortune, imi place too old to rock'n'roll, too young to die, november rain, low man's lyrics, imi plac whitesnake o gramada, de m-am dus si la concert si am topait intr-o veselie. Imi plac cantecele triste, cu renegati, amarati, nostalgici etc. Dar asta de care zic suna pur si simplu rau. rau, rau, rau! imi plac si blues-urile alea in care se jeluiesc diversi ca i-a lasat nevasta si au fost nevoiti s-o impuste si sa ia trenul spre vestul salbatic. nu e rea vointa. da asa mi se ia cateodata de imaginea asta de neintelesi si incruntati a rockerilor... bleah!

pana la urma, desi ma trezisem vesela si aveam de gand sa-mi iau sosetele verzi cu dungi si mai verzi, m-am trezit cu unele negre-spalacite, care se mai si aduna sub calcai cand mergi. bleah, bleah, bleah!

p.s:
si ca sa fie treaba treaba, am mai gasit si-o omida in cutia in care-mi tin cerceii si zdranganelele! cum naiba a ajuns acolo, ca era cu capacul inchis si nici crescatorie de omizi n-am in camera asta?!