joi, 14 mai 2009

asfalt

am visat o chestie. hai sa incepem de-aici. am gasit un vizor pe un perete al casei. nu era un loc de unde sa se vada mare lucru, era un colt semi ascuns, dupa jumatatea de jos a peretelui. nu stiu cum nu-l vazuse nimeni pana atunci. peretele avea de fapt mai multe straturi scortoase de hartie veche pe el, m-am jucat cu mana peste ele si asa a aparut vizorul.
cineva a zis:
- poate ne urmareste cineva iar.
- da comunistii chiar va urmareau asa?
- m. nu prea. cateodata. asta s-o fi pastrat. ia sa vad.
m-am apropiat sa vad ce e dincolo de vizor. avea, in interiorul zidului, un fel de guler zdrentuit si colorat.
- cateodata faceau asa, faceau vizoarele astea ca pe niste caleidoscoape, sa-ti placa daca te-ai fi uitat prin ele.
- n-am nimic de-martit cu comunistii. nu i-am cunoscut.

nu stiu de ce sunt un profesor israelian intr-o facultate cu mobile de placaj alb si studenti putini, dar e clar ca sunt din echipa cealalta. si ca vor sa mi ia servieta. sau sa ma intrebe ceva. asa ca fug si sar scarile cum le saream cand fugeam in curtea scolii in pauza. ma tin de balustrada si sar ultimele 2,3,4,5 trepte. mai mult n-am incercat niciodata. am alergat pe toate laturile scolii, am epuizat-o. pot sa plec.

e mai frumoasa decat gara de nord. lucrurile s-au schimbat mult. cred ca totusi e o gara, nu o autogara, desi vad ca mai pleaca si autobuze din ea. plecam acasa, in vacanta, cei 4-5 prieteni ai mei de la caminul de studenti straini. basarabeni, turci si ce-or mai fi. nemancati de cateva zile, bucurosi de asta ca de un premiu: au reusit sa sparga banii si proviziile prosteste si sa se infometeze pana la absurd - castraveti murati si-atat. toti aveau, fara exceptie, cate o bucata mare de branza ranceda in dulapurile pentru mancare. om fi cumparat-o toti in aceeasi zi. o fi fost vreo promotie. una dintre noi, o fata, are unul dintre dulapuri indesat cu ananasi. din care nu a impartit nici unul cu gasca. urat. si branza ei parca e un pic mai mare. si pare sa aiba si ceva biscuiti.

Iau fiecare trenul. nu mai stiu cu care trebuia sa merg, poate mergeam in vizita. De pe scara rulanta lesina o baba cu batic rosu, decolorat in roz, si palton (pardesiu?!) bej. e o baba inalta, subtire, sub batic cred ca are parul lung. pana sa ma catar la ea, baba deschide ochii si se uita in sus. o intreb daca ii e rau, daca sa chem pe cineva. Pun mana pe telefon sa sun la salvare. langa mine e un coleg de generala, compus din fetele a doi colegi de generala, ca nu-mi dau seama cine e exact. dar spune ca a sunat el. acum suna. suna ocupat. ma reped in autobuzul in care s-au urcat doi dintre prietenii mei. mai mari ca mine. autobuzul inchide si pleaca. Unul dintre prieteni spune:
- Daca mananci ceapa, astora le e rusine. Bulgarii mananca ceapa. De-aia sunt mai fericiti.
- Eu cobor sa vad ce face baba.
Soferul nu ma injura. Ca sa ajung mai repede inapoi, o iau la fuga. Asfaltul e negru, proaspat turnat si are o elasticitate perfecta. Se alearga foarte misto pe el. Se termina la o intersectie. Incepe iar mai incolo. Alerg extraordinar de frumos. Ma mir si eu, ca nu sunt buna la sport. Un aurolac cenusiu si foios ma vede,vede activitatea asta ciudata si incepe si el sa alerge cativa metri. Il distreaza enorm. Apoi se opreste. O ia de la capat pe aceeasi distanta. Treaba lui, nu-l mai vad.
Inca un trotuar asfaltat frumos. Alterneaza cu petice urate, dar de fiecare data apare cate unul. Uraaaaaaaa!

baba nu stiu ce-a facut.

5 comentarii:

250_de_grame_in_vid spunea...

wow! da, ma, da! bravos!

Livia Gyongyosi spunea...

nuuuu, ca dupa ce am terminat povestea m-am oprit din alergat la prima bodega, v-am sunat pe voi si-am bagat o bere. :)

Livia Gyongyosi spunea...

si nu mai pun virgulele ca-n tinerete, dupa cum constat tot mai des.

ana spunea...

probabil ca i-ai leza un pic retina lu' muscalu :).

Livia Gyongyosi spunea...

ana - ana?!?!??!?! baaaai, unde esti? ce faci? schimbam mail?