miercuri, 29 iulie 2009

pepeni

asta s-a intamplat la o statie distanta de unirii, pe niste stradute scurte pe care incercasem fara succes sa ma ratacesc. asa, de impresie, de sport, ca la fiecare petec cu case si gradini o mana grijulie a trantit si un ditamai blocul cu o platforma de beton groasa si sanatoasa de jur imprejur.

si s-a intamplat, asa cum prevede folclorul romanesc, la o intalnire intre doua strazi din astea. o rascruce. au inceput sa se auda niste strigate ragusite. altele decat "fiare vechi loom". dup'aia au inceput sa se auda potcoave pe asfalt. si pentru ca am fost cuminte si am asteptat, au aparut si oamenii care vindeau pepeni. o caruta cu pepeni verzi, un cal maro, o umbrela portocaliu cu rosu si verde fosforescent in varf. si franjuri, pe palaria umbrelei. femeia striga "pepeni" si fi-su mana calul. calul mergea, nu avea nici o parere. avea niste hamuri frumoase cu tinte si ciucuri rosii, ca sa nu se deoache.

vineri, 24 iulie 2009

aveam pereti frumosi.

tantarii sunt nesuferiti pentru ca vin cu milogeala. Iiiii aaaaa iiiii, cu trompele in pamant, scofalciti, nenorociti si nemancati. iti bocesc insistent in cap toata noaptea, sparg vene, lasa bube, dau pe langa si dup'aia se insira in jurul tau cu burtile pline si stau asa cu indolenta. nici nu incearca sa zboare cand vine palma. dupa ce se-ndoapa, te sfideaza pur si simplu. pai sa nu dai de pereti cu ei?!

miercuri, 8 iulie 2009

si-nca una, dar asta e frumoasa

iar a fost noapte, iar am dormit, iar am visat etc. asta e.

eram un card de oameni si trebuia sa mergem in acelasi pas, ca de defilare, pe asfalt. la fiecare pas se auzea izbitura calcaiului de asfalt. clop-clop. incercau sa ne invete ca, daca treceam peste o portiune de gol (groapa), calcaiul continua sa scoata zgomotul ala, chiar daca izbea in aer in loc de asfalt. Si piciorul nu se ducea in gol. Unii reuseau, din cand in cand. Nimanui nu i se scufunda talpa, dar zgomotul il reuseau doar unii. Ideea era sa nu te gandesti ca acolo e gol. Sa continui sa mergi ca si cum ar fi fost asflat.

Asta se leaga cu un vis mai vechi, cand levitam dupa ce coborasem dintr-un tren cu podelele foarte ruginite, prin care se vedeau sinele alunecand in mers. si deci levitatia se impunea.

luni, 6 iulie 2009

o prostie

stiu un om, pe alocuri un pic magar. am visat ca era groaznic, groaznic de trist, obosit si preocupat. atat de trist ca se uratise si arata ca un sofer de autobuz din seria veche. un sofer de rabla, cu sandvis cu salam in buzunarul de la piept.

omul asta lucra ceva in powerpoint, ceva ce trebuia neaparat sa lucreze. lucra suparat, concentrat, la limita bocitului.

eu eram in balcon acasa unde avem un dulap cu rafturi deasupra, pentru borcane goale, surubelnite, sarme si balarii. si ghivece cu flori pe rafturi. e si ma uitam dupa ceva si bineinteles ca am vazut un ghiveci minuscul in care ieseau niste viorele mititele si ele si foarte frumoase si am zis: "aaaa, ia sa-i dau lu asta ghiveciul cu viorele, ca poate se mai inveseleste." dar m-am gandit ca nu merge, ca pleaca pe drum, se rup viorelele, se scofalcesc, na. incompatibil. am mai gasit un ghiveci mic cu o floricica, aceeasi poveste. nu mergea. e si in timp ce ma uitam eu dupa nu stiu ce, din plafonul dulapului de jos, iese intr-o vitrina de sticla (?! ma rog.) o soparla rosie cu coama. bineinteles, a scos mai intai capul, primele labute, s-a proptit in ele si a aparut cu totul. era o soparla bipeda. rosie. bai, rosie-rosie. si cu o coama deasa, cu tepii de vreo 3 centimetri, de la crestet pana pe coada. Semana fix cu periile alea de plastic pentru covoare. Alea de le folosesti cand freci covorul cu otet cu apa - varianta oldschool, sau carpetin si alte chimicale. In orice caz, le raman niste flostoloace de scame ude intre peri de nu le mai cureti cu nimic.

Soparla era deci ca o perie rosie de covor, sau ca freza anilor '80. Din cauza coamei imi venea sa-i spun Hagi, nu stiu de ce. Era o soparla slabanoaga, atletica si cu o privire de mahalagioaica tupeista. Nu m-as fi mirat sa poarte un tricou din ala de nailon cum poarta slaparii din berceni si crangasi.

uite asa era soparla aia si ma gandisem ca, daca n-o fi veninoasa sau ceva, as fi putut s-o fac cadou.