miercuri, 8 iulie 2009

si-nca una, dar asta e frumoasa

iar a fost noapte, iar am dormit, iar am visat etc. asta e.

eram un card de oameni si trebuia sa mergem in acelasi pas, ca de defilare, pe asfalt. la fiecare pas se auzea izbitura calcaiului de asfalt. clop-clop. incercau sa ne invete ca, daca treceam peste o portiune de gol (groapa), calcaiul continua sa scoata zgomotul ala, chiar daca izbea in aer in loc de asfalt. Si piciorul nu se ducea in gol. Unii reuseau, din cand in cand. Nimanui nu i se scufunda talpa, dar zgomotul il reuseau doar unii. Ideea era sa nu te gandesti ca acolo e gol. Sa continui sa mergi ca si cum ar fi fost asflat.

Asta se leaga cu un vis mai vechi, cand levitam dupa ce coborasem dintr-un tren cu podelele foarte ruginite, prin care se vedeau sinele alunecand in mers. si deci levitatia se impunea.

Niciun comentariu: