luni, 28 septembrie 2009

La popa la poaaartaaa

in curtea unei biserici din orasul meu s-a deschis (nici nu mai e nevoie sa zic pam - pam, sau...) Fast Food Saormarie.

Drum lung fiind catre lumea cealalta, mai bine decat graul fiert tine de foame o saorma. sa fie primit!

joi, 24 septembrie 2009

vizitati, merita.

http://www.ps4.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=377&Itemid=226
un primar mai mandru ca soarele de pe cer. planul cincinal indeplinit in proportie de 300%. gainile din sectorul 4 oua de doua ori pe zi in timpul saptamanii si de 3 ori duminica, scolarii invata cu spor si iau doi de 10 pe o lucrare, soferii isi trimit bezele cand se-ntalnesc in intersectii.

mesajele mele furibunde in care ceream tomberoane de strans gunoiul pe categorii unde sunt?

P.S. nu-i asa ca ladydana007 e cea mai misto adresa de mail pe care a avut-o vreodata un administrator de bloc?

duminică, 20 septembrie 2009

leapsa cu carti

de la doamna-baba-marx. rhetta.

1. Care … pe care … Shakespeare sau Biblia ?

Shakespeare. nici nu mai modific:)

2. Care e cel mai romantic moment în ficţiune ?

e dimineata, cand pisica se suie cu fundul pe gatul meu si, in loc sa ma muste de urechi, se multumeste sa-mi stranute in ele, cu maxima delicatete.

3. Care e cuvântul favorit ?
nagatz!

4. Care e scriitorul cel mai supraestimat ?

probabil un charles. charles-ii se iau intotdeauna prea in serios.

5. Care e cea mai bună mâncare din literatură ?

friptura de vita. in realitate iti trebuie fie mult noroc, fie ani de stat la coada cratitei ca sa mananci o vita buna.

6. Care e nuvela tradusă preferată ?
inima de caine, Bulgakov.

7. Care e cartea pentru copii favorită ?
Povesti - Kipling.

8. Care e cărţile de pe noptiera ta ?

cartile mele de vizita pe care, normal, le tin acas'.

dar sub pat am: de doua mii de ani - Mihail Sebastian, Monstrul Colombre - Dino Buzzati si Eseu despre luciditate - Jose Saramago, pe care n-am citit-o pentru ca, de cate ori o incep, incepe sa ploua afara. Si cum si-n carte ploua... nu stiu, mi se pare nerealist.

9. Care e cea mai sexy carte ?
1001 de nopti, indiferent de poveste. e ceva in atmosfera.

Cornulet? Violeta?

(violeta da carti cadou, daca vreti cadouri, intrebati la ea. ii place sa daruiasca. mai ales daca insisti)

miercuri, 16 septembrie 2009

tot despre bun simt.

un fel de incununare a evenimentelor, campaniilor si reclamelor penibile. Afise si stickere cu "1989-2009 DEGEABA" pe toate gardurile. Mi se pune, by default, un nod in gat cand le vad, desi revolutia am facut-o in stare prescolara, sub brad, asteptand sa vina Mosu. si-mi placea de petre roman cat tuturor muncitoarelor de la apaca la un loc.

bine c-a-nceput sa toarca matza.

mi se pare o cruzime sa lipesti chestia asta sub nasul oamenilor care au pierdut pe cineva atunci, cum mi se pare o dovada clara de nesimtire sa spui ca oamenii aia au murit "degeaba, ca prostii, de fraieri, pentru nimic". chiar daca au fost victime din intamplare, chiar daca nici dupa 20 de ani (nici nu sunt de fapt atat de multi) nu traim in cea mai buna dintre lumile posibile, chiar daca schimbarile in bine sunt mici, putine si pe cale de disparitie. ne-om descurca noi cumva. nu vreau sa intru-n asta. pur si simplu mi se pare monstruos sa lipesti la universitate o foaie neagra pe care scrie cu alb "1989-2009 DEGEABA", mai ales cand o faci ca sa-ti promovezi tu firma, sa-ti vinzi ziarul si sa-ti creasca numarul de accesari pe site. Nu pot sa zic decat ca as face cu drag o serie de tricouri pe care sa scrie "7 ani - degeaba" pe care sa le trimit mamelor celor care au avut ideea asta sinistra.

Uite si care-i chestia cu campania (daca se-ntelege ceva din comunicat) - http://www.comunicatedepresa.ro/Vreau_Bilet_da_startul_campaniei__1989_%E2%80%93_2009_DEGEABA_~NTY2NzY=

luni, 14 septembrie 2009

starea de voiosie la pisici

Asta e pisica


odata cu ea, am descoperit si de ce, cand esti mare, nu-ti mai vine sa iei animale de casa, chiar daca sunt mistoace-mistoace-mistoace de tot, ca, sa zicem, pisicile.

pai pentru ca acum mi se scoala paru-n cap cand se urca cu picioarele pe perna, sare peste cana mea cu lapte, mi se urca-n farfurie sau imi miroase mancarea, imi baga coada-n nas si alte astea, care mi se pareau perfect in regula, in convietuirea cu o matza, pe vremea cand eram eu mica. si cand, dupa ce ma jucam cu matza nu, nu ma spalam pe maini de fiecare data.

doarme. in rest, toarce. ii place sa faca poze la fel de mult ca si mie, dupa cum se vede-n imaginea alaturata.

mamo, nu mai rade!

vineri, 11 septembrie 2009

ce voce ai cand citesti?

auzi vreo voce cand citesti - citindu-ti? e vocea ta? a personajului? a unui povestitor imaginar? a unui parinte? e vreo voce? daca nu e, de ce nu e? cum e chestia asta?

miercuri, 9 septembrie 2009

mere

"la inceput erau multe livii peste tot, erau cinci mii de livii si chinezii le-au mancat incetul cu incetul."

marți, 8 septembrie 2009

musetica

am gatit. dovlecei cu branza, marar, sunca si ou. pentru marar am iesit special din casa, pe ploaie. am luat doo snopuri, sa-mi ajunga eventual si pentru ciorba. tot de dovlecei, of course. o mica invazie accidentala a dovleceilor. ne descurcam. am zis deja de marar, deci, cristinico, pentru tine e ca si cum n-as fi gatit nimic. imi pare rau, dar cu patrunjel pur si simplu nu mergea.

am pregatit dovleceii. mmmm. am aprins un chibrit. am aprins cuptorul. cuptorul e un obiect frumos si incalzitor, singurul care da sens si caldura unei bucatarii si chiar unei case. cuptorul. imi place sa gatesc la cuptor. imi place sa beau ceai si sa citesc in timp ce merge cuptorul. da' cuptorul meu de-acu nu meeeeergeeeeeeeeeeeeeeeee!!! nu, nu, nu. cuptorul asta refuza sa stea aprins. il aprind, stau 3-4 minute cu mana pe buton, ca cica asa e la astea mai noi, si zic ca s-a aprins, gata, dar cum ma-ntorc cu spatele la el... puf. se stinge. cu gaz cu tot.

uite asa m-am distrat toata seara de ieri. cuptorul mergea maxim 5 minute dupa ce luam mana de pe buton. cateodata nici atat. cateodata ma lasa sa spal o farfurie, sa mananc un mar, sa zic "Aha, a luat-o!" si sa plec din bucatarie. dar imediat ce plecam de langa el, se stingea. simteam. nu stiu cum sa spun. abia ajungeam la calculator, citeam o chestie-doua si simteam, in fundul sufletului, undeva intre valva atrio-ventriculara dreapta si ventriculul stang, ca iar s-a stins. ca si cum nimic n-ar fi fost. ca si cum n-ar fi clipocit promitator prin geam cu cateva clipe in urma.

vreo 20 de minute am stat, cu rabdare, cu mana pe buton. am zis ei... asta e. o sa stau cat e nevoie. imi iau o carte, cu o mana imping butonul si cu cealalta dau foile. n-a mers. cand untul abia incepuse sa se topeasca (era si unt in dovlecei, da.), cuptorul s-a stins cu tot cu degetu meu apasand brav nenorocitul de buton.

am trecut la planul doi si am elaborat cu mijloace proprii o contructie magnifica in care sa fie create artificial conditiile de coacere intr-un cuptor la suprafata aragazului. adica am pus pe plita o tava, in ea dovlecii si deasupra inca o tava si am dat foc la toate ochiurile. doua, ca ala mic nu merge. aceasta solutie era destul de promitatoare la inceput, dar presupunea ca, la fiecare 4 minute, sa torni apa in tava 1. m-am tinut de treaba inca vreo juma de ora, cand am constatat ca, tava 2, aia de deasupra, fiind mai mica, inauntru lucrurile evoluau cu viteza maxima, nesatisfacatoare, de un plici de unt la o mie de ani lumina. deci nu.

Adela ma-ntreba intre timp ce parere am despre femeile politician in Romania si nu stiu ce miraj.

am luat wok-ul! nu ca ar fi incaput in el sau ca as fi putut sa fac ceva mai destept, dar la furie e ideal sa dai cu el dupa cineva, cine se nimereste. banuiesc ca e si foarte util daca vrei sa faci zob farfuriile. inca n-am incercat, poate dupa ce mai cumparam cateva si o sa avem de rezerva.

m-am consultat cu creata care incerca sa manance niste pateu, undeva intre scanteile care-mi tasneau spectaculos din cap si tavile cu apa si branza scursa insirate peste tot. am hotarat sa pun dovlecii pe o farfurie mare si sa-i bag naibii la microunde.

i-am tinut cam o ora, chestia din ei s-a facut geniala, pe bune, sunt un geniu culinar. sunt, asta e. dovlecii in schimb au ramas undeva intre crud si fiert, pastrand un gust racoritor de castravete tuflit. in total, i-am mancat.

deci, ia zi, musetico, sa ma fi ajuns bodoganelile tale de ieri cu sfecla?

miercuri, 2 septembrie 2009

the animal instinct

imi place in filmele cu animale-erou cand oamenii li se adreseaza prin niste fraze extrem de complicate si se asteapta ca, bietele fiinte cu care, in viata reala, comunici prin "tzu" "pst" si "catz", sa inteleaga tot felul de sentimente si nuante greu de sesizat chiar si pentru rasa umana. "hai fetito, spune, e la 3 kilometri de casa, a facut o baie in rau si l-a inhatat crocodilul? cum, spui ca purta puloverul ala misto pe care i l-am imprumutat azi dimineata? si c-a sarit in apa imbracat??!! ei atunci hai sa stam linistiti aici, ca-ncepe filmul. esti draguta sa-mi aduci si mie berea fara alcool? sunt inca pe antibiotice." sau "tu stii ca as fi vrut s-o opresc pe matusa sa te duca la hingheri. dar, intelegi?... aveam una dintre starile alea ale mele. da, alea, ti-am povestit, intre durere de cap, angoasa si o dorinta puternica de a ma converti la budism. ai sa ma ierti candva, cand ecourile egoismului meu se vor fi stins in amintirea ta? da labuta, sa fim prieteni!"

pentru asta, tin sa felicit toate ratzele si gainile pe care le-am cunoscut pana acum pentru bunul simt si luciditatea cu care, indiferent de conversatia pe care vrei s-o porti cu ele, cand te simt aproape fie trag un gainatz verde-apos, fie incep sa se ciuguleasca nonsalant sub aripa. de luat exemplu.

mama cu copilu'

"stai linistita, e inofensiva la tunete si zgomot."

in afara de asta - cate inceputuri sunt intr-un an?

ziua de anul nou
ziua de 1 martie (cu primavara)
ziua de paste (chestia cu innoitul, la la la)
prima zi de dupa vacanta de vara, anul nou scolar, anul nou de munca
ziua de nastere, in care incepi tu un an nou

de la anu, m-apuc sa scriu frumos.