marți, 8 septembrie 2009

musetica

am gatit. dovlecei cu branza, marar, sunca si ou. pentru marar am iesit special din casa, pe ploaie. am luat doo snopuri, sa-mi ajunga eventual si pentru ciorba. tot de dovlecei, of course. o mica invazie accidentala a dovleceilor. ne descurcam. am zis deja de marar, deci, cristinico, pentru tine e ca si cum n-as fi gatit nimic. imi pare rau, dar cu patrunjel pur si simplu nu mergea.

am pregatit dovleceii. mmmm. am aprins un chibrit. am aprins cuptorul. cuptorul e un obiect frumos si incalzitor, singurul care da sens si caldura unei bucatarii si chiar unei case. cuptorul. imi place sa gatesc la cuptor. imi place sa beau ceai si sa citesc in timp ce merge cuptorul. da' cuptorul meu de-acu nu meeeeergeeeeeeeeeeeeeeeee!!! nu, nu, nu. cuptorul asta refuza sa stea aprins. il aprind, stau 3-4 minute cu mana pe buton, ca cica asa e la astea mai noi, si zic ca s-a aprins, gata, dar cum ma-ntorc cu spatele la el... puf. se stinge. cu gaz cu tot.

uite asa m-am distrat toata seara de ieri. cuptorul mergea maxim 5 minute dupa ce luam mana de pe buton. cateodata nici atat. cateodata ma lasa sa spal o farfurie, sa mananc un mar, sa zic "Aha, a luat-o!" si sa plec din bucatarie. dar imediat ce plecam de langa el, se stingea. simteam. nu stiu cum sa spun. abia ajungeam la calculator, citeam o chestie-doua si simteam, in fundul sufletului, undeva intre valva atrio-ventriculara dreapta si ventriculul stang, ca iar s-a stins. ca si cum nimic n-ar fi fost. ca si cum n-ar fi clipocit promitator prin geam cu cateva clipe in urma.

vreo 20 de minute am stat, cu rabdare, cu mana pe buton. am zis ei... asta e. o sa stau cat e nevoie. imi iau o carte, cu o mana imping butonul si cu cealalta dau foile. n-a mers. cand untul abia incepuse sa se topeasca (era si unt in dovlecei, da.), cuptorul s-a stins cu tot cu degetu meu apasand brav nenorocitul de buton.

am trecut la planul doi si am elaborat cu mijloace proprii o contructie magnifica in care sa fie create artificial conditiile de coacere intr-un cuptor la suprafata aragazului. adica am pus pe plita o tava, in ea dovlecii si deasupra inca o tava si am dat foc la toate ochiurile. doua, ca ala mic nu merge. aceasta solutie era destul de promitatoare la inceput, dar presupunea ca, la fiecare 4 minute, sa torni apa in tava 1. m-am tinut de treaba inca vreo juma de ora, cand am constatat ca, tava 2, aia de deasupra, fiind mai mica, inauntru lucrurile evoluau cu viteza maxima, nesatisfacatoare, de un plici de unt la o mie de ani lumina. deci nu.

Adela ma-ntreba intre timp ce parere am despre femeile politician in Romania si nu stiu ce miraj.

am luat wok-ul! nu ca ar fi incaput in el sau ca as fi putut sa fac ceva mai destept, dar la furie e ideal sa dai cu el dupa cineva, cine se nimereste. banuiesc ca e si foarte util daca vrei sa faci zob farfuriile. inca n-am incercat, poate dupa ce mai cumparam cateva si o sa avem de rezerva.

m-am consultat cu creata care incerca sa manance niste pateu, undeva intre scanteile care-mi tasneau spectaculos din cap si tavile cu apa si branza scursa insirate peste tot. am hotarat sa pun dovlecii pe o farfurie mare si sa-i bag naibii la microunde.

i-am tinut cam o ora, chestia din ei s-a facut geniala, pe bune, sunt un geniu culinar. sunt, asta e. dovlecii in schimb au ramas undeva intre crud si fiert, pastrand un gust racoritor de castravete tuflit. in total, i-am mancat.

deci, ia zi, musetico, sa ma fi ajuns bodoganelile tale de ieri cu sfecla?

18 comentarii:

Anonim spunea...

combinatia dovlecel, branza, sunca si cuptor poate fi totusi o idee de geniu culinar dar mai trebuie sa lucrezi la dotarea bucatarului genial

vio spunea...

vezi că eu te votez.

Livia Gyongyosi spunea...

da? in noiembrie? multumesc.

Alina spunea...

:))) ti-a trebuit sfecla, vezi... o rosie cinstita, poate si o gulie, maxim, n-au fost de ajuns. A trebuit sa vrei sa ajungi mai sus si mai sus. E blestemul omului modern. Dar e, in acelasi timp, o calitate de presedinte. Asadar, vrei sa fii capitanul nostru? Ca daca da, ma angajez sa-ti fac o casuta separata, cu pixul (iti fac si poza), pe buletinul de vot si sa stampilez acolo.

Livia Gyongyosi spunea...

da, ma, vreau:) poti sa ma propui la concurs

vio spunea...

şi euuuuuuuuuu....da! mergem împreună la vot şi facem căsuţa cu pixu! o idee genială!

Livia Gyongyosi spunea...

da, sa fim o secta!
si scrie si ceva pe casuta. cum ar fi grivei, sau labus. ca sa fie mai asa.

Alina spunea...

vio, ai vreun prieten talentat la desen? Ca eu daca ma apuc sa desenez poza lu liv cu pixul, o sa-i fac din reflex mustati si gaura intre dinti (asa intelegeam arta portretistica atunci cand eram mica... acum, singura diferenta e ca sunt mai mare). Si tre sa inventam ceva ca sa ne lase pe toate/toti in cabina de vot.

Livia Gyongyosi spunea...

e foarte bine asa. fa-ma cu mustati. intotdeauna am inteles arta ca fata ascunsa a realitatii. nu ca as avea, pe ascuns, mustati si nu v-as fi zis voua. desi, practic, asta am zis:D scuzati, revin cand ma trezesc.

vio spunea...

mis amores, să nu ne complicăm, totuşi.

planu e: fiecare intră în cabina ei, pe picioarele ei, cu pixu ei şi cu aparatu ei de fotografiat.

pe buletinu de vot mai desenează o căsuţă (un pătrăţel, doar atât) în interiorul căruia scrie Livia Gyongyosi (cu litere de tipar). După care aplică ştampila, după care face o poză. Şi gata.

Atenţie! Tre să ne întâlnim în fiecare săptămână şi să exersăm "abţinerea din râs". E esenţial să ne abţinem din râs.

Livia Gyongyosi spunea...

mai explica-mi o data. fiecare isi scrie, sau scriem toate, cum ar fi si firesc, livia gyongyosi?

eu vreau casa cu turnulete si steag in varf.

e voie cu aparate foto la vot?

deci chiar mergem la vot?

Livia Gyongyosi spunea...

ii fac matzei vibromasaj pe burtica, pentru prevenirea celulitei. deocamdata are doar buline.

abia astept sa exersam abtinerea din ras. eu o sa trec direct la avansati, ca deja pot sa ma abtin sa fac o groaza de chestii in timp ce rad. cand rad, de exemplu, nu pot sa vorbesc cu gura plina.

Alina spunea...

Io pot. De fapt, am putut - cand eram mica si beam lapte si m-a facut frate-miu sa rad si aveam gura plina de lapte, dar tot am ras. Cu balonase de lapte iesind pe nas. A fost frumos. Si cu calciu.

Alina spunea...

Deci cum scriem - "Livia Gyongyosi, candidat independent?"

Livia Gyongyosi spunea...

nu. "Livia Gyongyosi - presedinte". atat. sa nu ne complicam inutil.

Alina spunea...

:))) si n-avem voie, totusi, sa iti desenam si poza? Nu? Dar un pupic cu ruj, asa, in mijlocul patraticii, avem voie?

Livia Gyongyosi spunea...

ce-ar fi sa scriem isus vine

Alina spunea...

Ii furam painea si xanaxul de la gura lui Vadim?