luni, 12 octombrie 2009

Furtul povestii

e atat, dar atat de misto cand incep discutii despre perioada comunista cu oameni (candva erau pusti. acum... am mai imbatranit si eu...) care in 89 aveau 6 luni, un an, doi ani! Vorba lu Vio, ma cracanez de ras cand ii aud vorbind atotstiutori despre "baietii cu ochii-albastri", "blocurile erau construite ca sa se auda dintr-un apartament intr-altul, ca sa asculte Securitatea", "hi hi hi, da, da, bibeloul si mileul pe televizor. pffff..... hi hi hiiiiii, ce tarani" "a, pai era greu, stateai la coada o gramada" etc, etc.

nu ma intereseaza o dezbatere despre cum era sau nu era, cati din 10 oameni erau turnatori, au construit blocurile asa cum le-au construit intentionat, din neglijenta, nepasare, prostie, zgarciorobenie? e inutil, bine c-a trecut, ne vedem de treaba ca avem ce face.

mi se pare insa misto cum vorbesc oamenii astia despre o chestie pe care o stiu din povesti, ca si cum ar fi trait-o pe pielea lor. ca niste batrani ai satului, atotstiutori. "baaaa.... pai eu ii stiu bei pe toti care-au fost turnatori". "aaaa, da si eu, pai eu eram deja embrion cand trageau aia la municipal, daaaa... a fost nasol". cum isi insusesc ei cuvintele si exclamatiile altora si vorbesc asa, relaxat. nu "mi-a povestit mama/tata/bunu/buna ca". neeee, direct, cu nesimtire!

si pornind de la asta acuza, isi bat joc, se dau democrati, capitalisti, liberali, naiba mai stie ce, ca-i tot o varza. se simt cocosi, caractere puternice, minti luminate ca pot sa rada si sa arate cu degetu "ba ce prosti astia!" cand nu, nu, nu, n-au trait asta si ce stiu nici macar de la parinti nu stiu, ci de la televizor, pentru ca au aceleasi fraze, glume si locuri comune si e ciudat cand descopera ca au toti aceeasi revelatie personala, unica si nemaipomenita.

sa fie clar, nu discut despre politica. discut despre o atitudine. probabil despre superficialitate, tentativa de furt de identitate si pustanism la varste inaintate.

eu nu intru in categoria asta, pentru ca la revolutie aveam aproape 6 ani, am stat la cozi, am mers cu mama la alimentara, m-am indragostit de petre roman cand a fost cazu, am mancat cip si am dat cadou creioane si caiete dictando la zile de nastere si am baut compot din cana de tabla. deci, m-am scos! eu am voie sa vorbesc, ca sunt popa romanesc! sic!

3 comentarii:

vio spunea...

să nu uităm: sticla de lapte cu gura mare astupată cu foiţa de aluminiu,faptul că mâncam ciocolată numai la evenimente importante,Moş Gerilă,programu de la televizor, şoimii patriei,Trei culori cunosc pe nume şi alte asemenea cântece şi poiezâi,guma-ţigaretă,cartela la pâine (aveam coşmaruri să nu o pierd),mama în uniformă de muncitor,tata care mi-a adus 10 sticle de pepsi procurate de nu ştiu unde şi pe care le mai găseşti chiar şi astăzi în magazia de la ţară (goale evidamăn)şi multe altele, nu le mai zic că ar ieşi un comentariu prea lung:)

mastic spunea...

Asta e din campania fura si tu, probabil. Pardon, poveste si tu.

demona23 spunea...

...si eu am voie...ha,ha...cipiripi!...