luni, 7 decembrie 2009

bucuresti - evul mediu

putin inainte de 2010. aproape noapte. aproape iarna. ciudata coincidenta, undeva pe aproape de strada toamnei, daca nu chiar pe ea. n-o sa stim niciodata cu precizie numele strazii, pentru ca placutele indicatoare dorm duse, cufundate-n bezna. pe stanga si pe dreapta - case vechi, frumos aliniate. drept in fata, ceva in ruina. Daca latraturile cainilor vagabonzi ar permite, s-ar auzi, poate, si cantecul cucuvaiei. Exista insa cainii vagabonzi. Ei se adapostesc pe sub si printre masinile parcate pe trotuar, in fata fiecarei case. Cum e intuneric ca-n fund la Muma dracului, sa mergi pe trotuar nu e o solutie. Risti sa calci pe cainii si-asa agitati de invazia ta nocturna. "Ce cauti tu pe strada la adapostul noptii? Sa nu-mi spui ca vii cu ganduri pasnice. Nu te da indiferent. Ahaaaa, te faci ca nu ma vezi! Patatule! Negrila! Ia hai ba sa vedem ce-i cu asta!" In caineste adica: "Ham ham, ham ham, hau! hammmm! rrrrrrrrrrrrr, rrrraam!" Sa tot fie vreo 5. Poate sase. O strada pe care iubitorii de animale si-au asumat responsabilitati, dar s-au sfiit sa si le ia si-acasa.

Daaaa, cainii se linistesc, dar oare cum se iese in centru? Trec masini. Cainii, patrupede harnice, mai dau un salt. Masinile dau claxoane, ca adica: "urca ba pe trotuar, e strada lu tac-tu?" Pai vezi, pe stanga, de exemplu, trotuarul se invecineaza cu o curte parasita, de la care lipseste gardul si-n care au crescut buruieni pana la piept. Refuz. Mai trec cateva cutii cu motor, absente, venite din alta realitate.

Strada se desface in doua. Drept inainte, sau la dreapta. Dreapta nu se stie unde duce, dar este luminata. Cealalta nu se vede, doar un fel de hau.

Un comentariu:

cristinica spunea...

foarte fain! ;)