luni, 18 ianuarie 2010

de mancare

motto
"livia: du iu trust mi mi mi?
livia: zi
livia: ca tre sa stiu
livia: intreprind ceva culinar
livia: da tre sa ai incredere
banica irina: always
livia: bine atunci. iti prezint frumoasa poveste de dragoste dintre mazare si cartof."

dupa aceasta dezvaluire a celor ce au urmat in cratitele vizuinice, irina n-a mai zis nimic. nu stiu de ce. sper sa n-o fi zdruncinat prea tare, de obicei tine bine la experimente. pe cris creatza nu-ndraznesc s-o chestionez. stiu ca, de cand cu exorcizarea din cuptorul din drumul taberei, mitul ei cum ca pot sa livrez pui simplu, prajit, a fost zdrobit brutal, cu calcaiul.

dar.

mazarea cu cartofi nu e un experiment. este o reteta. derivata, oarecum, dintr-o mancare care continea dovlecei, cartofi, fasole lata, galbena si parca si mazare si era geniala, ge-ni-a-la.

Exista ceva ce s-ar numi, daca s-ar cunoaste, probabil se cunoaste in cercuri restranse, "bucatarie de la campie". care nu cunoaste smantana, pastarnacul, vinul, nuca macinata, cremele de doua degete in prajituri. nu. in schimb are un simt al dovlecelului ce nu s-a vazut. si al malaiului in... lucruri. Despre care nu se vorbeste cu admiratie prin carciumi si prin reviste de oameni destepti, pentru ca oamenii destepti in Romania insista sa lesine exclusiv in fata bucatariei ardelenesti - austro-ungare. E suficient sa scrii "sibiu", "sas", "banat" sau "a la cluj" pe un salam sau o sunca si o vinzi in cinci minute. Nici o problema cu asta, dar... daca mai largim un pic cadrul... ei... ei bine...

daaaaa
dam peste ce ziceam mai sus. si e bun de tot.

si peste Tanti Mioara, de exemplu, care e o doamna de la tara. Care intr-o seara ploioasa, cand tocmai ne reculegeam dupa o sesiune dureroasa de cules porumb si carat saci cu carca (unii) si se mai luase si curentul, ne-a adus o strachina, parca, imensa cu mancare din asta. Careia nu-i zicea nici cum. Care nu e in nici o carte de bucate. De care Tata, care a adus pastarnacul si ceea ce numim "cultivarea pomilor in gradina casei in afara de zarzar" in satul ala a zis mai intai "hmm, dovleci? hmmm... n-are vin?! hmmm... Hmmm..." si mancau fiind, in final a zis: "e, ia sa vedem", si Hap! Si dupa "hap" a urmat un haos de linguri si am lins castronul. Evident, nu toti in acelasi timp, pentru ca unii isi scoteau ciulinii si pamantul din sosete, unii boceau ca li s-au umflat mainile de la zgarieturile de foi de porumb, altii pur si simplu incercau sa se scarpine pe spate cat mai eficient, tot din cauza foilor de porumb. Iar altii cautau sticlele de vin/tuica. Nu, nu eram chiar 20 in casa aia, eram doar 4, cu Tanti Mioara 5. Ideea e ca ea a gatit bine, iar noi am mancat cu entuziasm.

tot ea, Mama neaga, dar eu asa traiesc cu impresia, a introdus, odata cu ciorba de bibilica, ceapa tocata in ciorbele noastre. se pare ca de la hepatita mea a urmat o perioada neagra in care ceapa doar era fiarta in mancare si apoi scoasa si aruncata. tragedia a luat sfarsit mult dupa ce ne-am vindecat, in acest moment glorios cand Tanti Mioara a inceput sa ne impartaseasca, din cand in cand, cate o ciorba. Ceapa tocata face ciorba mai dulce.

din aceeasi zona, se remarca Mae, care facea gogosi - unul dintre putinele deserturi cunoscute in zona.

iar bunicii mamei, Tata-mare Parvu si Tzatza Ilinca (ma-ntreb ce-ar zice daca ar sti ca, intr-o buna zi, cineva i-a scris numele cu tz intr-o poveste pe un laptop) sunt legendari pentru urmatoarele:

- ciorba de gaina in oala de lut. se ia o gaina intreaga, ceapa si patrunjel. se fierbe intr-o oala de pamant. atat. Mama zice ca e bun. eu o cred. e posibil sa mai fi uitat ceva pe la ingrediente, dar cum tocmai lipsa lor m-a impresionat la chestia asta, probabil ca n-am uitat nimic.

- turta de malai cu marar, ou si branza rasa, prajita in ulei.

- turta de cartofi piure, cu ou, branza rasa, marar, prajita in ulei. sub forma de galuste.

- painea coapta intr-un cuptor ciudat, cu jar, in curte. in tavi de chec si cu seminte de rosii pe deasupra. pe-asta de fapt a facut-o Mama, dar trebuie sa fi invatat si ea de undeva.

- ciorba de stevie, care nu e loboda!!

- painea coapta in cuptor pe foi de vie sau de brusture. coaja cu miros de frunza arsa e crima curata.

si altele.

ce-am gatit Eu azi s-ar putea numi pui cu cartofi, mazare si marar si un morcov si o ceapa date pe razatoarea mica. morcovul si ceapa, ma refer.

si pentru ca da, orice se poate, recunosc ca am pus, pe langa, si vin si ulei de masline in toata chestia. asta inseamna libertate si unirea principatelor romane! Ura! :)

2 comentarii:

vio spunea...

cum? mă! tu ai avut hepatită? şi nu mi-ai zis niciodată? şi eu am avut. când aveam 4 ani.

înseamnă că ai un ficat uandărful dacă a rezistat atât de brav la atâtea beri şi tării.

vreau şi eu ceva de mâncare făcut de tua. mie nu mi-ai făcut niciodată şi nu mă mai joc.

Livia Gyongyosi spunea...

ba ti-am facut. dar nu ai ficatul destul de rezistent. la fiecare betie iti zic ca am avut hepatita si de fiecare data te miri si zici ca nu ti-am spus. imi amintesc clar ca am dezbatut subiectu in camin si cand am iesit cu cornulet si rock la carciuma ultima data. dup-aia te imbeti si uiti. si tot asa, o luam de la capat.

stiu c si tu ai avut, ca am vorbit despre asta!!!

pai hai la mine si gatesc. numai sa fii in casa.