miercuri, 3 februarie 2010

Criza varstei de mijloc la gaini

o gaina este un animal cu care ne confruntam cu totii, mai devreme (dimineata la omleta) sau mai tarziu (la supa, la snitel etc.)Am observat, din pacate, o totala lipsa de interes fata de aceste creaturi sublime, care duc o viata nedreapta si au o imagine ingrata.

o sa dezvalui, in cele ce urmeaza, o realitate grava, regretabil ignorata.


GAINA MATURA DE LA AVICOLA


e vai de mama ei! in primul rand, biata de ea, creste fara mama. se naste la clocitoare, la bec. abia iese din adolescenta si e trimisa in linia intai de productie. doua oua pe zi, asa zice folclorul: cica le stinge becul si dup-aia il aprinde iar si ele cred ca au trecut doua zile si pac, baga un ou in plus. asta pe langa tot felul de furaje speciale si medicamente. gaina in discutie nu vede lumina soarelui. nu scurma, nu cotcodaceste a bucurie, nu cuibareste si nu cheama. ea traieste intr-un spatiu extrem de restrans, iar ouale cad printr-o plasa.

astfel de gaini, dupa o vreme, sunt scoase la vanzare. preponderent sunt gaini de culoare rosie, cu penele rupte, ciupilite, cu pielea iritata, privire clar idioata si o totala lipsa de constiinta de sine. sunt niste fiinte epuizate. am cunoscut cateva. dupa o perioada de regim normal - curte, mancare, societate adecvata(rate, alte gaini, gugustiuci) se vede pe ele, pur si simplu, cum infloresc. revin la viata. scurma, invata sa cheme, se ciugulesc nonsalant sub aripa si unele chiar reincep sa oua. de placere asa, pe ici, pe colo.

dar vai! ele nu se vor putea ridica niciodata la nivelul sublimissimelor gaini de curte. care se vor remarca totdeauna, pe langa o gaina de fabrica, prin privirea vie, curioasa, sprinteneala si determinarea cu care alearga prin curte, vivacitatea ciugulitului, tupeul si indemanarea cu care fura painea din cusca cainelui.

nu. norocoasele gaini care mai ajung, prin mila cerului, intr-o gospodarie normala dupa anii de exploatare, nu se recupereaza niciodata complet. in curtea noastra ele gasesc un meritat refugiu in care au posibilitatea sa imbatraneasca frumos. imi inchipui ca, dupa atatea generatii de gaini, tata nu le ia pentru oua. pentru mancare, nici atat. nu. ajunse in acest punct, gainile de care vorbeam isi permit sa-si ocupe timpul umbland de colo colo, experimentand si meditand in pace. Dar cate au oare parte de un astfel de final?

2 comentarii:

vio spunea...

băi, nu ştiu cum o fi în curtea ta, dar în curtea mea se salvează numai găinile care clocesc, adică cloştile. restul sunt mâncate. astfel, deci, viaţa unei găini normale durează în curtea mea de primăvara - vara (când ouă cloştile) până toamna târziu. depinde de fiecare cât noroc are.

adică: dacă are norocul să crească mare şi frumoasă şi grasă este admirată de toată lumea şi bineînţeles este prima mâncată. dacă dovedeşte nişte talente speciale va fi păstrată pentru a fi cloşcă. întodeauna cele mai urâte şi slabe găini sunt hulite şi sunt mâncate ultimele...acest fapt a dus la mari frământări în copilăria mea. mă refer aici la uimirea mea toatală în faţa logicilor diferite ale găinilor şi oamenilor. şi anume dacă erai găina şi erai grasă erai admirată şi mâncată prima, dacă erai om şi erai gras erai hulit şi nimeni nu te mânca niciodată. mă rog, revenind la cloşti acestea sunt mâncate întotdeauna în anul următor. chiar dacă dau dovadă de seriozitate, de dedicare, de interes continuu pentru îmbunătăţirea producţiei de ouă şi pui, cloştile vor fi mâncate fără excepţie în anul următor. şi aceasta pentru că dacă ar trăi mai mult nu ar mai avea carne fragedă şi gustoasă şi deci nimeni nu riscă niciodată să îşi piardă vreun dinte muşcând din carnea tare a unei găini prea bătrâne.

toate acestea pentru aţi spune că nici găinile de curte nu au o viaţa mai bună în comparaţie cu cele de la Apicola. Io zic să facem un sindicat al găinilor sau măcar un curent filozofic despre diferenţele şi asemănările dintre gândirile găinilor şi cele ale oamenilor.

Livia Gyongyosi spunea...

se vede ca nu esti in bransa. aVicola, nu apicola, ca gaina nu creste la stup!

viata gainilor de avicola e mult mai rea, este parerea mea finala. pentru ca pierd esenta lucrurilor. vai de ele, nici nu vreau sa ma mai gandesc.

cu taiatul, cred ca e chestie de obiceiuri. la noi in curte rar moare vreo creatura de cutit. doar daca e bolnava sau excesiv de rea si face vreo chestie de neiertat (omoara alta gaina sa zicem sau fugareste cainele). altfel, grase sau slabe, apuca si 14 ani. cat rezista ele.