luni, 8 martie 2010

ceva frumos

Later edit important de pus in varf: la eveniment au venit fosti si actuali sapte seristi, cunoscatori si necunoscatori de niculae. la fel si la donarea de sange. ceea ce nu demonstreaza decat ca oameni suntem. mai mult ca perfect.


aseara am facut un fel de revelion cu prietenii. asta cred ca a fost de fapt. concert si spectacol umanitar, organizat in sanatatea lui Niculae - prieten, coleg, fost coleg.

toulouse lautrec au cantat (misto, ca de obicei) asezati confortabil pe covorul din sufrageria barului Deja Fu. un covor de sufragerie, magic, "persan", ca toate covoarele pe care ne asezam in cerc in liceu, in casa cate unui parinte "plecat din oras, bai, hai pe la mine, am si COLA!!". apoi am iesit putin in curticica barului, unde baietii de la crispus s-au jucat putin cu focul, frumos, discret, cat sa nu alarmeze vecinii si sa nu afume peretii.

nu stiu de la ce e. zarnescu tine cu dinamo si cip cu steaua, beti scrie pe toate pisicile pe care le desenez "alf, cainele meu" si axi si-a facut poze de mafiot la nunta. carmen asteapta cu sufletul la gura urmatorul volum din nu stiu ce serie cu vampiri (?!), laura nu mai lucreaza aici de vreo 2 ani aproape, monica a plecat mai mult injurand, vali tine un cutit pe birou si din cand in cand striga "aici nu e aaaaaer!". ciudat ce atmosfera de calm, pace si flower power e cand se aduna oamenii astia. ciudat e, de fapt, ca se aduna si raspund si sunt foarte prezenti cand unul dintre ei are nevoie de ceilalti. si ca o fac foarte firesc, de zici c-au facut liceul impreuna. din pacate, am avut ocazia destul de des pana acum sa vad timpul asta de reactie. din pacate in sensul "pacat ca a fost nevoie".

sapte seri seamana cu o clasa de liceu, din alea legendarele, mai mult decat cu o firma. o institutie media. bine, rau, cum a fost, cred ca nici unul dintre oamenii care au plecat de aici nu au plecat cu totul. o fi de la respectul reciproc, de la toleranta, de la marti seara care se face miercuri dimineata? de la glumele si discutiile absolut tembele pe care nou venitii le primesc, la inceput cu un pic de groaza amuzata? asta caz de comunicare organizationala. cum se face dom'ne, de la ce?

3 comentarii:

Mihai spunea...

Frumos!

Anonim spunea...

e de la sindromul ss. mie mi-e frica, sincer. si mi-e si dor de ALF, CAINELE MEU!

Livia Gyongyosi spunea...

alf e peste tot, n-are cum sa-ti fie dor de el.