marți, 23 martie 2010

N-am ajuns la Dr. Parnassus

Ai baut ceaiul? Da! zic eu si ma uit lung in cana aproape plina cu zeama de plante si frunzulite atarnand pe fundul ei. Bravo, zice el multumit. Ca Celalalt n-a vrut. L-a dat pe jos.

Primisem ceai pentru ca era frig. Tocmai fusesem salvati. Trebuia sa ne creasca cumva temperatura corpului. Am baut ceaiul cu mare placere, ramasese numai zeama aia din el. Dupa ce mi-a zis cumva mustrator ca Celalalt nu bause ceaiul, am baut constiincios restul de lichid din cana, cu tot cu frunzele si coditele fierte. Avea gust de sovarv.

E bun? Mhm. Mi-a amintit de munte.

Hai, acum trebuie sa coboram, ne pregatim pentru diseara.

Sigur ca mi-era frica. Am coborat intr-un fel de beci-camara-piata. Stiam unde sunt. Dar m-am facut ca nu observ nimic. Ca e totul perfect normal. Sa-i dau totusi ceva, pe altcineva, o gogoasa, iar eu am sa scap strecurandu-ma afara din ea.

Am luat un accent frrrrrantuzesccc si am inceput sa numesc si sa controlez toate tarabele.

Morrcovi. Frumosi, de supa. Preparati supa?

Poate, probabil.

Hmmmm vitell merrge minunat cu masline si prrrraz. Imi venea sa rad de felul in care vorbeam. Imi crescusera pantaloni trei sferturi de catifea rosie, si niste pantofi negri de lac de la primul "rrr". Totusi, la suprafata nu radeam. Imi venea doar sa rad. Imi venea. Ca atunci cand aproape iti vine sa stranuti dar e numai o impresie. Radea ceva foarte ascuns, obosit in interior, gata sa se predea, dar eu nu radeam nici macar in gand. Eram serioasa, preocupata.

Verrzele-astea, sunt verrrze, nu-i asa? Ais, ais, ait, ayons, ayez, aient. Atentie la timpul verbului, ateeeeentie, daca gresesc ceva...

O, desigur, raspunde el. Niste verze pentru salata. Si mai incolo?

Ah! Dar iata si dovleci?! Sunt minunati! Ce arrmonie! Perrrfecti. Coaja fina, incretita spre coada ca o boneta, portocaliu stins cu reflexe verzui, coada - un pic tepoasa. Da, da, niste dovleci foarte reusiti. Va felicit, domnule.

Aaa, multumesc. Multumesc!

Darr pentru ce dovleci aici? Doar nu gatiti cu ei? Prrrajiturrri stiu ca nu se preparrr a aici.

Ei bine, ia uita-te cu atentie la sticluta asta. Ce scrie pe eticheta?

Nemaipomenit! Ulei de dovleac! Nu stiam ca se foloseste. Ati fi atat de bun sa ma-nvatati si pe mine o reteta?

Desigur, desigur, dar mai intai, sa mergem pe culoarul acesta, sa vezi si Cuptorul. Pe-aici, printre capetele astea cenusii care atarna din tavan. Cat de aproape de realitate sunt cioplite, nu-i asa?

Un comentariu:

vio spunea...

băi, tu ai un stil din ăsta 100% contemporan. io crecă ai primi aprecierea unor critici atotştiutori în ale literaturii. serios. ia sa scrii o povesete până săptămâna viitoare! Ai înţeles!!?

săptămâna viitoare să te prezinţi cu ea în meilul meu! clar?