In particular. Adica fiecare in gandul lui. Cel mult in doi, dar cu mare grija.
Din pacate, piesa a fost jucata pe scena, la vedere, cu voce tare. Cu voce isteric de tare. ATI URLAT VREODATA CUVINTE DE DRAGOSTE UNEI PERSOANE??? MULTE, UNUL DUPA ALTUL, FARA CA DISTANTA SAU ZGOMOTUL DIN JUR SAU ENTUZIASMUL PERSONAL SA O CEARA?
Doi actori tineri, draguti, poate cu potential, cine stie, candva, au urlat in aceasta seara o piesa de teatru despre dragoste, joc, inefabil, miraculos. Poate asa i-a pus regizorul. Poate asa au putut ei. Poate asa au inteles toti trei textul. Intamplator, unul dintre textele mele preferate. Cartea care s-ar putea sa fie, pentru mine, cea mai misto pe anul asta. Din alea pe care nici macar nu pot sa le imprumut de dragi ce-mi sunt, iar cei care vor, totusi, sa vada ce-i cu ea, o citesc langa mine, in picioare.
"Asta inseamna ca..." "Asta nu-nseamna nimic, domnule", cu mentiunea "(il bate delicat pe obraz)". Asta s-a urlat de parca el o urmarea si ea se apara. Asta era, pentru scena aia, una dintre bucatile care stabileau rolurile, tonul, atmosfera. In piesa asta se canta la saxofon. Sa-xo-fon! Nu la chitara electrica, nu la toba mare, nu pe Mtv. Cum au legat oamenii astia saxofonul de isteria ochilor holbati si a racnetelor disperate, nu mi-e clar. Spume la gura mai trebuia sa faca doamna cand l-a rugat "sa spuna duios -a- ".
Cand joci o scena in care stai relaxat in pat, trebuie musai sa stai incordat ca sa se vada cat de intens traiesti relaxarea? "Uite dom'ne, asta-i relaxarea. Vezi ce-ntins tin piciorul? Ete asa e cand esti relaxat. Expresiv, expresiv, sa se vada, sa-nteleaga si baba Rada."
Ah, saxofonul! Saxofonul din piesa a reusit sa mutileze "Summertime", accidental un cantec la care, la fel, tineam in mod special.
Decorul: aproape totul alb. tesaturi diferite. Tifon, satin, bumbac. N-a fost cazul. Replicile intrau incaltate cu bocanci.
Ar fi fost misto daca regizorul si actorii ar fi citit piesa de curand. Nu s-o faca din amintiri, cum banuiesc ca s-a intamplat. Sau s-o citeasca atent, nu in metrou, la coada la pasapoarte sau la bere cu prietenii.
Toti avem pareri diferite despre carti, inteleg, e normal sa dai de interpretari diferite de a ta. Dar daca ce scoti din Hamlet e "a fi sau a nu fi"...
Ei, si cam asa.
Toata piesa am mirosit marul pe care l-am primit la intrare. Avea legatura cu povestea. Am sperat ca la un anumit moment, toti spectatorii ar fi muscat din merele lor. Majoritatea le-au mancat insa inainte sa inceapa spectacolul.
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu